Se spune ca actoria este cea mai spirituala dintre profesii, pentru simplul motiv ca actorul trebuie sa se afle intr-o stare paradoxala: el s-a identificat cu personajul pe care il interpreteaza, dar cu toate acestea a ramas un privitor.
Despre meseria de actor, despre un concept regizoral inedit, despre cum este sa faci teatru intr-o tara straina, depasind barierele lingvistice si mai ales despre inspiratia, atat de necesara unui actor, venita din iubire, ne va vorbi Claudia Motea, in acest interviu pentru National Magazin.
1. Ce aduce nou spectacolul Iubeste-ma, America! Si de ce acest titlu?
Ce aduce nou este in primul rand conceptul regizoral care este total inedit, este o piesa de teatru care se combina cu filmul, in al doilea rand este multitudinea personajelor, actrita principala, cea in cauza, joaca 8 personaje, varsta lor fiind cuprinsa intre 25 si 80 de ani. Conceptul inedit regizoral de care am inceput sa vorbesc se materializeaza prin faptul ca este o interactiune continua intre personajul principal de pe scena , Stela, si personajele de pe ecran, un dialog permanent intre ceea ce se intampla pe scena cu personajul principal, si cu celalalte personaje care sunt in constiinta Stelei, si vin si ca personaje reale si ca personaje simbol. De ce se numeste aceasta piesa Iubeste-ma America., pentru ca este vorba despre o actrita din Romania care emigreaza in Statele Unite ale Americii si visul fiecarui emigrant este de a se adpata si de a fi acceptat de sistemul american, de lumea de acolo, o lume deosebita de cea de aici de la noi din Romania. Stela, personajul principal vrea sa fie iubita si asimilata, sa fie primita cu caldura de americani.
- Cum a fost sa colaborati cu Maestrul Alecu G. Croitoru la acest proiect?
Am avut o experienta extraordinara, iar aceasta piesa pe oriunde o voi juca, fie ca este aici in tara, fie ca este in afara tarii, si ma bucur ca am avut privilegiul sa joc si in tara sub egida Romaniei Film si sa joc si pentru diaspora din Europa si sa o duc si mai departe fiind invitata de Teatrul american. Oriunde o voi juca aceasta piesa este ca un omagiu si o recunostiinta adusa in primul rand maiestriei sale artistice, maiestriei acestui regizor minunat, care pentru mine va ramane nemuritor atat in constiinta artistilor, actorilor cat si in cea a regizorilor. El este un pilon de baza al cinematografiei romanesti si nu degeaba oamenii i se adreseaza cu respect si cu acest cuvant ilustru Maestre.
- Unde il vor putea vedea spectatorii in acest an?
Acum eu ma pregatesc pentru un turneu in America si traiesc cu speranta in suflet ca il voi putea juca din nou in Los Angeles si sper sa fac un turneu nu numai in California, sper sa il duc si in Cleveland, Chicago sa il pot prezenta si pe taramul canadian, eu fiind cetatean canadian, totodata. Planific un turneu, iar ca suport de baza o am pe Daniela Istrate care este presedinta Ligii Societatii Romano-Americane din Los Angeles si sper ca voi avea si suportul consulatului din Los Angeles pentru ca noi artistii in genere trebuie sa avem un suport real pentru a dezvolta si a prezenta proiectele noastre teatrale, artistice, oriunde in lume.
- Ati spus ca aveti si cetatenie canadiana. De ce Canada? Existe diferente intre actoria din Romania si cea care se face acolo?
Eu am plecat acum vreo 12 ani intr-un turneu, fiind implicata intr-un proiect international Danaidele care s-a jucat sub bagheta regizorala a maestrului Silviu Purcarete. Am plecat, am jucat la multe festivaluri prestigioase din Europa si totul a culminant cu mai multe reprezentatii in New York. Cand am ajuns in New York pentru mine America a fost dragoste la prima vedere si m-am hotarat sa raman acolo. Am emigrat in Canada, mi-am facut o companie de teatru, timp de 10 ani am avut cateva reprezentatii si pentru spectatorii romani, dar eu am fost foarte implicata in comunitatea canadiana si am jucat numai cu actori canadieni, am debutat ca dramaturg unde am primit si premii insemnate. Am fost nominalizata si la premiu de excelenta in dramaturgia canadiana.
- Cum poate depasi un actor barierele lingvistice?
Eu am stat in provincia Ontario, deci a trebuit sa imi perfectez engleza. La inceput, din pacate eu nu am prea vorbit engleza si pentru mine limba a fost un impediment primordial, un impediment major. Mi-a fost foarte greu in primii 2-3 ani, stiu ca am avut de strabatut un drum destul de anevoios. Au fost momente in care sufeream cumplit ca nu puteam sa ma exprim in limba engleza si sa ma exprim atat in primul rand ca om, ca cetatean care vioa sa fie in acea tara si totodata ca artist. E foarte greu, dar cu vointa si ambitie poti sa reusesti. Eu cred ca lumea este a celor ce vor in primul rand, nu a celor ce pot, acesta este un motto al vietii mele pe care l-am preluat cu credinta si cu sfintenie de la marele Goethe, acesta fiind unul din scriitorii si dramaturgii mei iubiti.
- Au existat modele de oameni care v-au inspirat in cariera dumneavoastra?
Au existat si a asta a fost in primul rand de la cei de la care am invatat, spun cu mandrie si cu emotie, am invatat de la Virgil Ogasanu, si totodata am un mare respect pentru actrita Ruxandra Sireteanu, care mi-a fost profesoara de actorie, Silviu Purcarete a conturat si a fost poate cel mai insemnat om ca artist care mi-a dat startul in cariera mea artistica, Maestrul Croitoru care m-a inspirat si este o continua sursa de inspiratie si oameni de teatru si film care i-am intalnit si aici si in America, si totodata oamenii de suflet pe care ii am si orice om pe mine ma inspira. De la simplitatea, de la modestia unui om, pana la impetuozitate. Imi place sa invat de la viata. Iubirea pe mine ma inspira foarte mult si partenerii pe care i-am avut in viata mea m-au inspirat. Si acum sunt indragostita si faptul asta ma ajuta foarte mult pentru ca ma inspira sa scriu, sa cred foarte mult in viata si in posibilitatea mea de a merge mai mult si de a invinge si ca om si ca actor.
- De care personaj interpretat v-ati simtit cel mai aproape in cariera dumneavoastra?
Eu de fiecare data cand interpretez un personaj ma apropii de el prin iubirea prin cunoastere, specifica lui Kant, si atunci cand iubesti un personaj il iubesti enorm. Lumea zica ca ma identific foarte mult cu Stela. Mie imi place sa cred ca ma identific cu fiecare personaj in parte, fie el de comedie fie de drama si imi place atunci cand un spectator sau cand publicul ma vede intr-un spectacol de drama sa zica actrita asta este nemaipomenita in acest rol sau cat de credibila este in acest rol de drama.
- Ce parere aveti de initiativa de a readuce filmul Am o idee pe marile ecrane la 30 de ani de interzicerea difuzarii sale?
Eu salut frenetic aceasta initiativa a Romaniei Film si am fost asa un fel de Puc al realizarii acestei premiere de gala acum. Este un film care a fost interzis in Epoca de Aur si cred ca daca avea continuitate schimba chiar demersul evolutiei carierei artistice a Maestrului Alecu Croitoru, pentru ca cred ca asta a fost o sansa unica in viata sa artistica de a fi cunoscut asa cum este Sergiu Nicolaescu cunoscut acum. Maestrul Alecu Croitoru este cunoscut in cercurile cinematografiei romanesti, in cercurile de teatru, este inca prodecan la facultatea de actorie Hyperion, timp de 35 de ani a fost profesor de teatru si totodata la scoala de regie UNATC dar mai mult el este cunoscut in lumea asta a artistilor decat in cea a spectatorilor.
- In final, va rog sa adresati cateva cuvinte cititorilor National Magazin.
Sa fiti fideli acestei reviste si tot ceea ce cititi sa treaca prin sufletele dumneavoastra si sa nu uitati sa iubiti. Eu cred ca noi ne putem defini foarte mult prin iubire si chiar daca ne intristeaza, chiar daca devenim entuziasmati uneori de lucrurile care ni se intampla in viata, sa nu uitam sa iubim pentru ca asa cum spunea Marin Preda Daca iubire nu e, nimic nu e!
