Marturisesc, de personajul Ostap Bender sint deja indragostita de la prima lectura a romanului, iar pentru neofiti: veti avea o surpriza placuta daca cititi si "Vitelul de aur" de aceiasi autori. Asadar, imi servesc tortul teatral precum copilul bolnav prajitura de dupa pastila amara. Si iata minune: amarita de migrena pacatoasa se dezleaga de circumvolutiunile mele in timpul primului numar muzical, cind intreaga trupa a Nationalului moldovean se revarsa de pe scena printre spectatori, intr-o explozie animata de muzica (semnata de Valy Boghean) si coregrafie (Victoria Bucun) – cea mai vesela reclama la o firma de pompe funebre; daca "Nimfa" ar exista cu adevarat si ar folosi piesa asta, n-ar fi niciodata in criza de clienti, cum este cazul, de fapt, in "12 Scaune".
Obisniuita din cinema sa nu dau spoilere, va spun doar ca spectacolul nu doar ca mi-a luat migrena instant, dar mi-a intrecut asteptarile si mi-a invins usorul scepticism in ceea ce priveste punerea in scena a unei actiuni atat de complexe precum este cea din romanul lui Ilf si Petrov. 30 de actori versatili au populat orasele si vaporul "Scriabin" pe unde ii poarta aventura pe cei trei protagonisti, schimbind peste 100 de costume (realizate de designerul vestimentar Stela Furdui), unii dintre ei interpretind mai multe personaje de-a lungul celor 3 ore in doua reprize, intr-un decor minimal si multi-functional deosebit de eficient.
Cu un extraordinar simt al publicului, artistul emerit Leo Rudenco ne-a oferit un Ostap Bender spiritual si conectat la problemele socio-politice contemporane, prin mai multe replici ce au facut deliciul publicului, stirnind aplauze spontane de citeva ori. Referintele la Rosia Montana, problema gazelor de sist sa a gazoductului, dar si cele doua-trei improvizatii care au salvat unele mici probleme de sonorizare, pastreaza spiritul autorilor rusi, ce comentau cu umor si fina ironie situatiile si problemele contemporane lor.
"Vinovat" pentru acest minunat spectacol este chiar directorul Teatrului National "Mihai Eminescu" din Chisinau, care semneaza adaptarea si regia, domnul Petru Hadarca, dumnealui aducindu-l la viata pe scena pe simpaticul Ippolit Matveevici, ce devine pe rind, sub indrumarea "maestrului combinatiilor" Ostap Bender, filozof, titan al gindirii, cersetor, calfa de pictor, sahist s.a., in goana dupa comoara ascunsa in tapiteria unui elegant scaun dintr-o garnitura de sufragerie ce numara 12 scaune.
Anatol Durbala il interpeteaza magistral pe cel de-al treilea protagonist, lacomul parinte Fiodor, pornit si el la vinatoarea de comori, calcind taina confesiunii si pierzindu-si, intr-un final, mintile tocmai "din pofte nesabuite", desi el neaga adevarul evident cu vehementa nebunului.
De remarcat efortul pe care il implica o astfel de productie si la nivel tehnic, deoarece actorii cinta live, cu microfoane sau lavaliere, extind spatiul de joc dincoace de scena, printre spectatori, uneori peste 20 de actori in momentul muzical, iar luminile si sonorizarea, intreaga regie tehnica, trebuie sa se sincronizeze perfect cu performantele minunatei trupe de actori.
Este a treia stagiune in care se joaca "12 Scaune", un spectacol ce anunta o viata lunga si o cariera frumoasa in turnee si festivaluri pentru aceasta productie a Teatrului National din Chisinau.
Alexandra M. PAUN-jurnalist/scenarist
