Desi par demult uitate vremurile in care ziua de 1 martie era considerata, dupa calendarul vechi, inceputul anului nou, sarbatoarea legata de aceasta zi se pastreaza si astazi, intr-o forma adaptata secolului nostru.
Martisorul era inainte doar un snur alb cu rosu de care erau legate monede de argint sau de aur. Culoarea rosie semnifica foc, sange sau soare si era atribuita imaginii femeii, iar culoarea alba reprezenta intelepciunea barbatului. Asta spune una dintre explicatii, dar in folclor este vehiculata o serie de astfel de interpretari. Avand semnificatia de mai sus sau orice ar simboliza, spre exemplu, rosul – dragostea si curajul salvatorului soarelui intruchipat in femeie si albul – ghiocelul, prima floare reaparuta dupa revenirea soarelui pe cer, martisorul era purtat de femei timp de doisprezece zile, iar apoi era legat de primul copac inflorit. Cu banutul legat de snur, femeile cumparau cas, pentru a avea fata alba si curata.
Acum, snurul nu a ramas decat un simbol, un accesoriu atasat sutelor de obiecte artizanale, pe care artistii plastici, mesterii populari, studentii sau oricine cu imaginatie si simt estetic le creeaza.
Asadar, pentru a avea parte de experiente senzoriale autentice, nu am mai stat pe ganduri si am plecat spre primul targ despre care am aflat: locatia Muzeul Taranului Roman. Agitatie. Ochii fug dupa ambalaje, culori, materiale sau preturi, de la caz la caz. Targul e ofertant. Apar de la an la an noutati. Suntem incredibil de inventivi. V-ati gandit ca exista martisoare comestibile? Dar gravate in lemn de nuc sau cires si desavarsite cu miere si ulei? Din portelan, din ceramica, din piele sau crosetate, martisoarele umplu mandre standurile. Flori, gargarite, melci, margelute, inimioare, care mai de care au inlocuit cosarii de odinioara. Unele, dupa cum spuneam mai sus, mai poarta inca ata rosie si alba, insa cele mai multe s-au lepadat de ea.
E bine sa mergeti la targ pentru ca exponatele sunt alese. Nu e ca in piata sau ca pe trotuarele aglomerate unde plasticul domneste sub forma de kitsch. La targ, comerciantii sau artistii aduc lucruri migalos lucrate, facute manual, unele unicat. Pietre semipretioase, pandantive din argint sau suflate cu aur, impletituri din diverse materiale sau din lemn, plastilina uscata in cuptoare… de la valoros la mai putin valoros pentru toate buzunarele.
Targurile de martisoare din Bucuresti se transforma de la an la an si gazduiesc unele dintre cele mai neobisnuite forme de „vestitori ai primaverii”. Miruna Caminescu este una dintre artistele targurilor care are o colectie de martisoare neconventionale. De fapt, au depasit de mult termenul de martisor, devenind adevarate opere de arta in miniatura. Doar o viziune de artist, poate vedea combinate foile metalice, cuprul argintat, alama cu pietrele semipretioase si piele. Care este rezultatul acestor bizare juxtapuneri? Forme de pasari, animale, pesti, raci si tot ce imaginatia fiecarui client poate interpreta. Simbolul preferat de artista este spirala, desi spune ca este pasionata de multe simboluri ancestrale. Si daca nu sunt pasionati de alte culturi, puteti sa alegeti doar in functie de pietrele semipretioase atasate martisoarelor, agata, cuart, coral, onyx, jad, care sunt cu siguranta pe placul femeilor.
Dar daca femeia careia ati vrea sa ii daruiti un martisor are un suflet de copil, exista varianta martisoarelor tricotate. Fundite, pisici, palarii in miniatura, flori si multe alte modele pot accesoriza perfect esarfa unei doamne in aceasta primavara. Rodica Popescu, artista care le creeaza, ne spune ca se pregateste un an de zile pentru zilele de la inceputul primaverii si ca pasiunea ei a devenit o afacere. Participa la mai multe targuri hand-made, insa recunoaste ca in comparatie cu anul trecut vanzarile au scazut.
Nu trebuie sa se inteleaga insa ca martisoarele vechi au disparut cu totul din cadrul targurilor. Dumitrascu Ana, o doamna draguta si vizibil pasionata de ceea ce face, prezinta tuturor posibililor clienti ce reprezinta de fapt creatiile sale. Sunt figurine mici din ceramica, pictate manual de care femeia se apuca din noiembrie. Motivele afisate de ea sunt fetita albinuta, soare, ghiocel, gargarita sau pitigoiul. Dupa cum povesteste, oamenii au uitat ca pitigoiul era vestitorul primaverii. In perioada 20 februarie – 20 martie, el isi striga femeia intr-un mod special, incat se poate interpreta ca spune “tip a vara”. Asadar, oricine poarta pitigoiul in piept, se poate simti la randul sau ca un vestitor al primaverii.
Si oricum nu conteaza, daca sunt facute din materiale reciclabile, canepa, sticla, ceramica, daca sunt suprarealiste, amuzante, scumpe sau ieftine. Important este ca traditia s-a pastrat si desi nimeni nu mai sarbatoreste “bautul martisorului”, petrecere organizata cu prijelul scoaterii martisorului, Romania inca si-a pastrat aceasta traditie, care de fapt inseamna omagierea sexului frumos. Oricum ar fi, femeile vor fi mereu fericite pentru orice atentie primita din partea barbatilor din viata lor.
Foto: Andrei Stoica
