Motley Crue, Dimmu Borgir, Overkill si Exodus au oferit un spectacol adevarat fanilor prezenti ieri la Romexpo. Evenimentul organizat de Project Events si Cavalleria a inceput in jurul orei 15.00 cu concertele Armies of Enlil, Psychogod si White Walls.
Am ajuns la festival putin dupa ora 17.00 si era sa ratez concertul Exodus. Formata in California in 1980, Exodus este un reprezentant serios al scenei de thrash metal. Inca de la prima melodie riffurile pline de energie ale trupei au atras atentia publicului. Dupa peste 30 de ani de cariera, americanii nu par deloc dispusi sa incetineasca ritmul. Fiecare piesa a avut atitudine, de la Toxic Waltz pana la favorita mea, Blacklist.
A urmat dupa o scurta pauza o alta mare trupa de thrash metal american. Cu o istorie in metal cel putin la fel de interesanta, Overkill a fost infiintata in 1980 in New Jersey. Celebra pentru albume precum Under the Influence, The Years of Decay sau I Hear Black, trupa a venit la Bucuresti cu planuri mari. Bobby Blitz Ellsworth a fost in forma cu aceeasi voce inconfundabila. Chiar daca anii si-au lasat urma asupra membrilor trupei, Overkill a fost o explozie de energie pe scena OST Fest. Riffuri rapide de chitara, voce de thrash metal cu semnatura lui Blitz si o baterie ce intretine nebunia.
Dupa o asa portie de thrash metal adevarat pauza a fost bine venita. In ceea ce priveste organizarea, nu am avut multe lucruri rele de zis. Impartirea gazon, Golden Circle si Fire Circle nu a fost rea, numarul de standuri cu bere, sucuri, mancare suficiente, numarul de toalete la fel. Cred ca cei de la tribuna VIP au avut plangeri in schimb, scaunele neparand asezate intr-un loc tocmai fericit. De cate ori am trecut prin acel loc am vazut tineri de la golden circle amuzandu-se pe seama celor de la VIP si faptul ca sigur nu se vede prea bine scena de acolo.
Pe cand soarele inca era pe cer, pe scena a urcat o trupa intunecata, norvegienii de la Dimmu Borgir. Prezenti pe scena black metalului norvegian din 1993, formatia din Oslo a venit in premiera in Romania. Si bine au facut. Showul a fost bun, prezenta scenica a membrilor trupei memorabila iar piesele interpretate asa cum speram sa fie. Am avut parte si de o supriza atunci cand concertul a inceput cu Mourning Palace, piesa veche, de pe Enthrone Darkness Triumphant, caseta detinuta printr-o minune in perioada liceului. Progenies of the Great Apocalypse, Puritania, Spellbound sau The Serpentine Offering au oferit un spectacol de neuitat chiar si pentru cei ce nu sunt fani ai genului. Finalul m-a gasit total intrat in atmosfera concertului si un pic mai putin interesat de ceea ce avea sa urmeze, marea trupa de glam metal Motley Crue.
Dupa o noua pauza, Tommy Lee, celebrul fost sot fara celebra fosta sotie, Nikki Sixx, Mick Mars si Vince Neil au urcat pe scena in fata unui public usor diferit. Fanii thrash si black metal erau satisfacuti, fanele Motley Crue trebuiau sa se bucure. Showul a fost bun, trupa americana cantand hituri precum Too Fast for Love, Dr. Feelgood sau Girls Girls Girls. Apropo de Girls, baietii din trupa au fost insotiti pe scena de o colega talentata ce a contribuit la ridicarea temperaturii multor spectatori.
Mi-a placut prima zi de OST Fest, ma grabesc spre cea de-a doua. Ma asteapta Manowar, Europe si mandria heavy metalului romanesc, Trooper!
