. . . de a gestiona corect productia unui film de lung metraj in care rolul principal este atribuit unui copil. Este inadmisibil sa nu iti iei toate masurile astfel incat acel copil sa simta ca este parte din echipa, sa se simta iubit de echipa si sa dea tot ce are mai bun in fata camerei. Este inadmisibil sa nu tii cont de nevoile copilului, sa nu ai o atitudine parinteasca si, daca totusi nu esti incapabil de un astfel de sentiment, sa te inconjori de colaboratori cu pregatire si experienta in educatia si comunicarea cu micii actori. Si totusi, scaldati intr-o mare de inconstienta, au gasit potrivit sa imi scrie :
,, Buna ziua domnule Hogas,
Sunt Anca Vlasceanu, Producatorul Delegat al lung metrajului ………..
In primul rand, vreau sa va cer scuze pentru neplacerile produse.
Atat eu, cat si colegii mei Constantin Popescu si Liviu Marghidan consideram ca Sabina este un copil extraordinar, cu un look aparte.
Va propunem sa continuam colaborarea . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Regretam faptul ca ati plecat cu un gust amar in urma zilei de miercuri, 15 iunie.
Cu respect,
Anca Vlasceanu ,,
Analiza textului de mai sus demonstreaza, din nou, o totala lipsa de etica profesionala si de respect fata de un copil (evidente detaliate si in articolul precedent – vezi aici). Mai mult, reactia echipei de productie este una comunist protocolara, de-a dreptul jignitoare. Trecand peste atitudinea degradanta la adresa efortului pe care il fac parintii pentru a le asigura acestor sacali ai cinematografiei romanesti modelele perfecte pentru subiectele lor triste, ma intreb Cum cred ei ca poate un parinte sa accepte revenirea pe platoul de filmare cand toata echipa i-a aratat Sabinei fata bosumflata ? Cum pot ei crede ca un copil, un suflet sensibil, fragil si in formare poate sa ii iubeasca dupa ce ei i-au intors spatele ? Pai mai oameni ,,fara fond,, care sunteti, copii simt orice vibratie negativa, ei vad ceea ce noi nici macar nu credem ca ar putea observa !
Acesti oameni sunt incapabili sa dezvaluie lumii frumosul iar in ultimii ani comedia de calitate a fost inlocuita de productii de lung metraj care evidentiaza numai intamplarile tragice si care nu fac decat sa aseze asupra tarii noastre un nor depreciativ, un val de compasiune si mila din partea lumii intregi. Avem noi nevoie de mila ? Avem noi nevoie de frunti incruntate ? Nu e suficient de cruda realitatea ?
Nu vreau sa cred ca am de a face cu persoane sterile din punct de vedere intelectual ! Sper sa ma insel ! Insa, cu o zi inainte, la sosirea mea pe platoul de la etajul 8, era in defasurare un adevarat priveghi. Zambete triste, tigari supte pana la unghie, liniste ca inaintea atacului de la Plevna, absolut toata lumea avea consemnul invatat dumnezeieste si, in frunte cu magnificul regizor, a lasat capul in pamant, a incrucisat bratele la piept si privea cu totul in alta parte cand mi se adresa. Cel mai tanar psiholog din lumea asta ar citi in aceste reactii : minciuna, dispret, apararea strategiei josnice stabilite anterior.
Fiind o persoana care acorda credit semenilor sai, Initial, am avut impresia ca toti privesc spre un ecran gigant pregatirea meciului cu Elvetia . Ma si pregateam sa exclam : ,, Patrioti, nu gluma ! ,,
Cand am deschis mai bine ochii pe platou, deoarece fusesem anuntat DOAR ca Sabina a refuzat sa mai filmeze, nu si ce anume scena, am vazut agatate de balustrada hamurile cu care Sabina, fara stirea mea, a sotiei si a psihologului care a emis avizul inainte de filmare, fusese legata, impreuna cu baietelul partener de scena, pe terasa apartamentului de la etajul 8 (ULTIMUL ETAJ). Mai apoi, copila mi-a spus ca i-a fost atat de frica de inaltime incat nu mai putea rosti replicile. Prin urmare saracuta se concentra sa isi invinga frica in timp ce in spate se auzea semnalul de inceput al filmarii : ,, Dubla 2,,. Mi-a spus ca i-a fost friig deoarece era in tricou cu maneca scurta pe o terasa descoperita umbrita pe care curentii de aer circula uneori cu viteze ce pot ridica un scaun in aer. Mi-a spus ca ii era foame. Asadar, putem contura portretul greu de digerat al unei echipe de filmare iresponsabile care crede ca noi mergem cu odraslele noastre la cursuri de alpinism utilitar in loc sa asigure maxime conditii de siguranta pe timpul filmarilor (se putea amenaja un decor sub forma unui balcon sau alege un balcon la etajul 1 cu toate elementele de siguranta interioare si exterioare si nu sa traumatizeze copii de gradinita cu inaltimi ametitoare chiar si pentru unii adulti).
Spre neplacuta mea surprindere, mi-am dat seama ca am fost Actorii Perfecti pentru ca regizorul de trista conjunctura Constantin Popescu sa isi poata pune in aplicare casting-ul ,,corect,, . Am inteles ca decizia de a renunta la Sabina era luata de ceva vreme si ca ei doar asteptau momentul in care copilul va avea o reactie NORMALA exact atunci cand ei aveau cea mai mare nevoie ( caci daca nu filmau a treia oara acelasi cadru tot filmul se ducea dracului si in toate cele 70 de zile de filmare nu si-ar fi gasit timpul necesar de a relua filmarea acelui cadru in care doi copii au un schimb de 5 replici privind de la balcon).
Aberatii, doar aberatii, pe care le-am inteles si mai bine amintindu-mi ca in urma cu aproximativ doua saptamani directorul de casting imi spusese, asa printre altele, ca in cursa pentru acel rol este si o fetita a unei persoane din cinematografie dar regizorul vrea sa mai vada si alte fetite, probabil asa ca sa para casting-ul mai real. Ne-am asumat rolul de ,,umplutura,, ca urmare a faptului ca am schimbat cateva cuvinte cu regizorul si, la acel moment, mi s-a parut un om responsabil si care a analizat cu atentie o parte a portofoliului Sabinei.
In final ii multumesc Sabinei ca a refuzat sa filmeze si nu pot decat sa imi exprim bucuria ca a gasit puterea de a lua atitudine atunci cand cei considerati maturi au gresit flagrant.
Nu pot incheia decat astfel : Imi este rusine de rusinea voastra ! Sa va fie rusine ! Si Invit Autoritatile si Asociatiile pentru Protectia Copilului sa ia masuri astfel incat situatii similare sa nu mai aiba loc. Sa stopeze finantarea filmelor cu final tragic pentru copii. Astfel de pelicule cinematografice arunca in aer opinia publica, scandalizeaza si afecteaza emotional, deopotriva, mame si copii si lasa asupra imaginii micilor actori stigmatul de copil abuzat, mai ales ca in ultimii ani in tara nostra au murit foarte multi copii ca urmare a neglijentei din sistemul sanitar si nu numai.
Copiii sunt imaginea sufletului nostru, reprezinta viitorul si nu trebuie transformati in instrumente menite sa asigure veniturile unor straini de arta.
Noi trebuie sa le asiguram viitorul, nu ei pe al nostru !
Legenda Galerie Foto :
1. Imobil in care a avut loc fimarea, la ultimul etaj (8), terasa din stanga (orientata spre bulevardul Iuliu Maniu) situat la adresa : Bdul Preciziei 6M, cu intrare din Bulevardul Iuliu Maniu.
2. Pe terasa apartamentului se disting siluetele unor membri ai echipei de fimare si a unui echipament (acel pamatuf este de fapt un microfon care capteaza zgomotele de fond si dialogul micilor actoril). Ei sunt pozitionati acolo deoarece, pe partea dreapta, intre ei si zidul exterior al apartamentului se afla balustrada metalica de care au fost legati copii cu hamuri, foarte bine vizibila in fotografia nr.1.
