Am descoperit Cargo in liceu, in a 2-a jumatate a anilor 90. De la inceput am fost fascinat de vocea lui Ovidiu Ioncu Kempes. Mi se parea cel mai bun vocal de rock din Romania si probabil ca asa si era. Oricine nu ma crede sa asculte melodia “Destin”. I-am si cerut autograful in facultate. Cand am intrebat “unde este domnul Kempes” colegii lui s-au prapadit de ras. “Domnul Kempes” radeau si prietenii de mine dupa ce m-am intors cu semnatura dar eu eram multumit.
Anii au trecut, eu am crescut si la un moment dat Kempes a anuntat ca se retrage. Emigra in Australia sau Noua Zeelanda. Nici nu am inteles foarte bine unde, important e ca pleca si de atunci Cargo nu a mai fost la fel. Am mai fost la cateva concerte. Trupa suna bine, Igrisan nu e un vocal rau dar parca lipsea scanteia, acea nebunie si forta pe care Kempes le aducea pe scena.
Apoi, acum cateva luni am primit vestea. Kempes se intoarce! Vine la Arenele Romane. Oare mai e loc de Kempes pe scena din Romania? Intre timp, Cargo a ajuns departe promovata de casele de discuri, a scos balade pentru fete si melodii despre motoare ca sa fie chemata pe la festuri.
Aveam ceva emotii inainte de concert, mai ales ca frigul si ploaia tineau in mod clar publicul departe. Mai erau 20 de minute si nu se adunasera 1000 de oameni. Trupa Desant nu a cantat rau deloc, suna bine iar vocalul are potential. Spun potential pentru ca a avut emotii, vocea jucandu-I feste din cand in cand.
Apoi a inceput totul, parca se deschisesera portile mai larg si in doar cateva minute 3000 de oameni ocupau acum Arenele. Pana si la toalete trebuia sa stai la coada. Publicul si-l amintea pe Kempes, il primea cu drag in asteptarea melodiilor cu care ne-a incantat adolescenta. Spun asta pentru ca nu am vazut fete noi, nu am vazut tineri din noua generatie.
Si Kempes a urcat pe scena. Cu emotii si pentru noi si pentru el. Primele melodii nu a impresionat. Mi s-a parut ca avea 2 backing vocals, nu unul si se vedea ca nu e incalzit.
Nu e nimic. A recuperate repede si nu a mai fost nevoie de artificii. A cantat in stilul lui, voce puternica, plina, tonuri inalte si note greu de atins de altcineva. A fost din nou un pic dezordonat in miscari, s-a invartit, a dansat. I-a fost dor de noi si noua de el. Nici nu stiu cand a trecut timpul si nu am simtit frigul. M-am tot plimbat prin public pentru a vedea si a auzi cat mai bine. Am vorbit cu oameni, am schimabt pareri. Toti au zis ca si-a pastrat vocea, ca e la fel. Nu toate melodiile au fost fantastice, unele (au spus unii) nu au fost potrivite pentru concert. Melodiile vechi au fost super, toate de pe primele albume, iar dintre cele noi au fost cateva surprize placute. A fost chiar si o melodie in engleza. O sa inchei cu ceva ce am auzit de multe ori in seara aceasta la Arenele Romane: “Bine mai Taca”! Si bine ai revenit!
Vezi galerie foto AICI
