FOTO: Tudor Despina/National Magazin
Astazi – duminica, 26 februarie – pista Hipodromului din Ploiesti s-a clatinat sub copitele cailor de cursa, in prima reuniune de trap a anului 2012.
Ora 10:00 este programata ca inceputul curselor. Ajung cu aproximativ 20 de minute inainte.
Inca din poarta complexului sportiv Hipodrom, muzica lautareasca domina atmosfera.
In timp ce strabat pista, la 09:50 iese la incalzire primul echipaj de cursa (cal + driver): calul numarul 3, cu numele “Copia”.
La 10, muzica din boxele situate la ultimul etaj al vechii cladiri de tribune inceteaza. “Atentie! Pregatiti-va de start!”, anunta crainicul cursei.
Rand pe rand, ies de la grajduri celelalte echipaje hipice. Fiecare din cele patru curse programate azi contine cate cinci echipaje; in cazul primei curse a zilei, alearga caii Sara II, Jet, Copia, Victoria si Casandra.
Se fac pariuri orale: “Ba, hai la un pariu!” strica un spectator catre altul.
In timp ce ma plimb la grajduri, crainicul cursei anunta castigatorul primei intreceri a zilei: “Atentiune! Castigator calul nr. 5! Rezultat provizoriu.” Ulterior, rezultatul final va fi acelasi: castigatorul primei curse este calul numarul 5, Casandra.
Asa cum am scris, programul de azi include patru curse cu premii cuprinse intre 120 si 180 de RON; fiecare cursa este programata la un interval de 25 de minute distanta, pentru ca echipajele sa fie pregatite si caii scosi la incalzire.
La grajduri, cativa ingrijitori scot caii de care sunt responsabili la putina miscare. Superbele animale au spinarile protejate cu cate o patura, frigul inca inteapa.
Spre finalul zilei de concurs, in zapada pajistei de langa grajduri, un cal face cercuri. E supravegheat de o femeie. E vorba de Elza, o iapa de calarie si nu de curse. Elza are sapte ani; “de la El Zorab”, imi explica femeia cu mandrie in glas, originea numelui.
Intre timp s-a terminat si cea de-a patra cursa din concurs. Si asta inseamna finalul zilei de alergari. Sunt 15 minute trecute de 11. In tot timpul asta, doctorul Hipodromului – domnul Ieleschi – a stat langa pista.
Cam 75 de minute, asadar, a durat spectacolul copitelor si al spumegarii splendidelor cabaline.
Merg la pas pe pista, ma iau dupa urmele copitelor in nisipul devenit deja mocirlos. Lumea a plecat repede, si asa a fost putina. Raman doar ingrijitorii si driverii la grajduri, caii, o pasare motata langa pista si corbii care scormonesc nisipul.
