Un om inteligent se poate mandri cu un IQ ridicat si implicit o cariera de succes. Iata o ipoteza care, la prima vedere, nu starneste imboldul unui dezacord. La o analiza mai atenta insa, legatura aparent logica, dintre inteligenta IQ si succesul in cariera, isi gaseste sincope in insasi anatomia materiei noastre cenusii. Noile tehnologii ale imaginilor creierului au reusit sa puna in lumina un aspect neglijat pana acum in contextul inteligentei si anume reactia organului gandirii la stimulii emotionali si influenta acestora asupra comportamentului uman. Psihologii care au conceput sistemul de masurare IQ au separat ratiunea de emotional, desi creierul functioneaza separat pe ambele coordonate. Suntem inzestrati, asadar, cu doua tipuri de inteligenta, dintre care doar cea emotionala poate fi imbunatatita.
Ramificatia emotional/rational face distinctia populara intre “inima” si “minte”. Atunci cand simti ca un lucru este bun ai o anumita convingere, iar atunci cand esti pus in fata luarii unor decizii importante, rationalul declanseaza o cu totul altfel de convingere. Exista o variatie stabila a raportului ratiune-emotie in controlul asupra mintii: cu cat intensitatea unui sentiment creste, cu atat mintea devine mai dominant emotionala si deci mai ineficienta din punct de vedere rational. Existenta acestui raport poate fi explicata cu usurinta prin intermediul descoperirilor realizate de catre Joseph LeDoux, neurospecialist la Centrul de Stiinta Neurala al Universitatii din New York. Pe baza unor metode si tehnologii inovatoare, acesta a reusit sa descrie cu precizie organizarea creierului aflat in functiune. Mai exact, cercetarile lui LeDoux explica felul in care nucleul amigdalian, zona a creierului responsabila pentru filtrarea emotiilor, poate prelua controlul asupra a ceea ce facem chiar in vreme ce neocortexul, zona corespunzatoare gandirii, este inca pe punctul de a lua o hotarare. Studiul sau a aratat ca stimulii externi ajung la nucleul amigdalian fara a trece prin neocortex. Cu alte cuvinte, sistemul emotional poate actiona independent de cel rational, aceasta descoperire rasturnand vechea conceptie conform careia orice impuls este trecut inainte prin filtrul gandirii. Concluzia ar fi ca putem lua decizii pur emotionale, asadar inteligenta umana nu mai poate fi socotita drept pur rationala. Suntem inzestrati cu doua tipuri de inteligenta, cea descoperita mai tarziu punand emotiile in centrul aptitudinilor necesare pentru viata.
Revenind la ipoteza de la care am plecat, putem observa ca de cele mai multe ori, corelatia dintre inteligenta, IQ si cariera se face in mod firesc. Daca ai un IQ ridicat esti o persoana inteligenta, iar acest lucru se va vedea in viata de zi cu zi, in cariera pe care o vei urma, in succesul pe care, in mod logic, il vei atinge. Aceste presupuneri se fac in continuare, desi exista multe cazuri care le contrazic: persoane cu un IQ ridicat care se zbat din greu, iar la polul opus cei cu un IQ modest, dar care se descurca surprinzator de bine. Introducerea emotionalului in contextul inteligentei reuseste sa aduca o explicatie pentru aceste cazuri aparent nefiresti. Diferenta dintre esec si reusita o poate face inteligenta emotionala, indice care include autocontrolul, zelul, perseverenta si capacitatea de automotivare. Hotarari precum: cariera pe care vreau sa o urmez, metinerea sau ruperea unor relatii de prietenie, alegerea persoanei pe care mi-o doresc drept sot/sotie sunt influentate intr-un procent ridicat de inteligenta emotionala. Motivul se gaseste in atributele acestui tip de inteligenta, respectiv in constientizarea propriilor sentimente si permiterea interventiei acestora la momentul potrivit. Imprumutand un citat din “Etica nicomahica” a lui Aristotel, inteligenta emotionala ar putea fi definta prin acea capacitate rara de stapanire a impulsurilor, altfel spus “sa te infurii pe cine trebuie, cat trebuie, cand trebuie, pentru ceea ce trebuie si cum trebuie”.
Avantajul descoperirii acestui tip de inteligenta este ca spre deosebire de IQ, care este un dat genetic, EQ-ul (Emotional Quotient) poate fi imbunatatit pe parcursul vietii, ideal fiind ca procesul de educare emotionala sa inceapa de la o varsta cat mai frageda. Una dintre metodele asociate imbunatatirii EQ-ului este Programarea neuro-lingvistica sau, preluand termenii din engleza, NLP (Neuro-linguistic programming). Aceasta metodologie isi propune sa educe oamenii in constiinta de sine si totodata sa schimbe modelele de comportament mental si emotional pentru a se ajunge la o comunicare mai eficienta. Desi nu are inca o certificare stiintifica, aceasta abordare apropiata psihoterapiei a cunoscut un succes impresionant. Drept urmare, in momentul de fata, NLP-ul este cunoscut la nivel mondial, implicit in Romania, fiind predat sub forma unor training-uri de auto-educare.
Ce ar trebui sa retinem este faptul ca emotionalul joaca un rol foarte important in dezvoltarea personala, iar acest lucru poate fi folosit in beneficiul nostru. Avem o inteligenta emotionala care poate fi modelata in asa fel incat sa ne ajute sa ne cunoastem mai bine si sa ne usureze deciziile pe care trebuie sa le luam zi de zi.
