”Mai am putini ani de trait si mi-am dorit sa-i termin in profesia mea.”, astfel si-a incheiat Sergiu Nicolaescu discursul in Parlament.
Ne plangem valorile de sub tarana din nou?
Cel mai mare regizor de film pe care l-au avut vreodata romanii s-a stins din viata la varsta de 82 de ani, la putin timp de la retragerea sa din politica.
Sergiu Nicolaescu a strans, la capatul unei cariere de peste 40 de ani, o colectie impresionanta ce depasesc 50 de filme, a scris 14 scenarii si a jucat in 28 de productii cinematografice de mare succes in care a imbracat, pe rand sau, uneori, chiar in acelasi timp, haina de regizor, scenarist si actor, cu o abilitate neobisnuita.
Colegii sai de breasla spun ca maestrul nu a facut filme cu gandul de a dovedi natiunii romane sau natiunilor straine ca este roman, ca este patriot, ci intamplarea a facut sa arate asta. Sigur ca in momentul in care interpreta un rol iesea romanismul din el. A cautat sa stranga langa el actori tineri si sa-i invete tainele actoriei.
A trait mai multe vieti si putem crede ca si le-a regizat in mare masura, fiind astfel o personalitatea cu foarte multe dimensiuni: regizor, actor, scenarist si om politic. Este considerat un monument al cinematografiei datorita profesionalismului de care a dat dovata in anii sai de activitate, datorita caracterului sau neobosit. A trait pentru cinematografie, a trait ca sa bucure nu numai poporul roman, ci si celelalte popoare. Spre deosebire de colegii domniei sale, s-a bucurat si de un public international, filmul ”Mihai Viteazul” a ajuns pana si in Asia.
Maestrul Sergiu Nicolaescu a iubit filmul, caruia i s-a dedicat in totalitate. A castigat faima si pe plan international, lucrand ca regizor cu unii dintre cei mai mari actori europeni si americani. Cinci dintre peliculele sale au ajuns si peste ocean, fiind nominalizate la Oscar: ”Mihai Viteazul”, ”Osanda”, ”Ciuleandra”, ”Noi, cei din linia intai”, ”Orient Expres”.
Filmele care i-au dat cea mai mare satisfactie au fost ”Mihai Viteazul” , ”Osanda”, ”Ciuleandra”. De asemenea, regizorul spunea ca filmele sunt precum copiii lui.
Tinea foarte mult la misterul existentei sale, nu voia sa se stie mai mult decat ar fi vrut sa se stie. Ceea ce si-a dorit a fost sa aiba si el o fetita. Indiferent cat a fost de importanta trecerea ta prin lume, ramanerea ta e o problema. ”Am facut filme multe, multe meserii in cinematografie, dar familie din pacate nu am. Puteam sa am acum stranepoti. Asa a fost sa fie. ”
Realizarile celui mai prolific regizor roman au fost cinematografia si revolutia. In decembrie 1989 Nicolaescu a fost una dintre figurile importante ale revolutiei, iar dupa caderea comunismului s-a implicat direct in politica. A fost membru fondator al ”Frontului Salvarii Nationale” si de cinci ori senator PSD.
Cel mai mare regret al lui Sergiu Nicolaescu s-a dovedit a fi situatia cinematografiei romanesti: ”Am iubit filmul anormal de mult. Din cauza asta eu sper sa fie tinerii care sa continue ceea ce am facut eu. Disparand cinematografele, dispare cinematografia nationala.”
O armata de actori il asteapta cu un nou scenariu.
”Va spun un sincer La Revedere!”
