“Veniti, prieteni, sa ne-ntalnim pe Culmea Soimului de langa izvorul Tazlaului”, zicea ea in ravas. Nu eu va chem, ci durerea tarii intregi . Va iubiti tara. O iubesc si eu. Aveti viteji care asculta de voi, ca oameni liberi. Am si eu . Dar ce faceti cu toate aceste suflete de pripas ? Nimic alt decat sa-i impingeti la omor.Dar, oare, uciderea – numai ea – a miscat vreodata din loc, un deget macar, plugul robului? Ajuns-a vreodata un om mai destept, mai curajos, mai mandru doar pentru ca a taiat capul altuia ? Suntem viteji, dar ne purtam ca niste ucigasi si murim ca niste caini. De ajuns! Sa ispravim cu pizmele ! Le veti uita cand veti da de zambetul ochilor mei negri si al dintilor mei albi. Voi fi pentru voi o sora dragastoasa ca o iubita. Si ne vom supune, toti, unei datorii mult mai anevoioase decat razbunarea, dar, pe de alta parte, mult mai rodnice in ridicarea fratilor nostri doborati. Floarea Codrilor, capitan de haiduci, va asteapta fara gres in prima saptamana a lui florar!” (Domnita din Snagov – Spre Snagov – Cantec haiducesc)
*Panait Istrati, scriitor de limba romana si franceza.
Panai Istrate (pe numele lui real Gherasim Istrate) s-a nascut la 10/22 august, 1884, in Braila.
Fiul natural al negustorului si contrabandistului grec, Gheorghios Valsamis si al Joitei Istrate, spalatoreasa. Copilaria si-o petrece in satul mamei, Baldovinesti.
Absolva patru clase la scoala primara “Tudor Vladimirescu” din Braila, castigandu-si apoi existenta ca baiat de pravalie, placintar, vanzator intr-o bacanie, ucenic la atelierele docurilor, zugrav. Intre timp, setea de calatorii il poarta pana pe meleagurile Egiptului.
Intra in contact cu miscarea muncitoreasca si debuteaza in “Romania muncitoare” cu articolul “Hotel Regina” (1906).
Din 1916 pleaca prin Occident, ducand o viata dezordonata, schimband mereu ocupatiile, in permanenta lupta cu privatiunile. Cutreiera Elvetia, ajunge la Paris, iar la Nisa face o tentativa de sinucidere (3 ian. 1921). (citeste mai departe)
