NICOLAE BALCESCU. Fiul unei familii de mici boieri, patriotul l-a avut coleg la Liceul „Sf Sava”, pe Ion Ghica, printre dascalii sai numarandu-se si scriitorul Ion Heliade Radulescu. Considerat de multi „figura cea mai luminoasa a Revolutiei de la 1848; tipul revolutionarului care, intelegand mersul istoriei, si-a dat seama ca adevarata revolutie trebuie sa se sprijine pe forta poporului, sa-i exprime nazuintele si drepturile”, avea sa se stinga in cumplita suferinta (ftizie), in exil, la Palermo. S-a pastrat in constiinta poporului sau drept „exeget al istoriei neamului sau, dovedind in tot ce a scris, eruditie si rigoare stiintifica, pricepere in a despica analitic marile probleme ale natiunii”.
Putini stiu, insa, ca, prin 1937, trei studenti romani impreuna cu cativa colegi din Peninsula aveau sa refaca si sa cinsteasca memoria lui Balcescu, dedicandu-i un monument. Printre cei trei, si medicul ploiestean Nicolae Alexandru Ionita, cel care avea sa devina directorul Spitalului CFR din Ploiesti si apoi al Policlinicii CFR. O poveste simpla, ascunsa in modestie si amintiri, care merita cunoscuta. (citeste mai departe)
