Grigorescu s-a nascut la 1838 intr-o familie de oameni simpli in satul Pitaru. De-a lungul carierei sale, Grigorescu a pictat frumusetile naturii vazute in satul sau si imaginea taranilor cu care a copilarit. A ramas fidel locului de unde a plecat, pastrand Romania in suflet in picturilor sale.
Grigorescu, omul
Dupa moartea tataului sau se muta in Bucuresti la o matusa unde intra ucenic in atelierul pictorului ceh Anton Chaladek. Dupa nenumarate icoane si picturi murale, reuseste sa primeasca o bursa la Paris cu ajutorul lui Mihail Kogalniceanu.
Ajuns la Paris, Grigorescu viziteaza Luvru tot timpul, face copii dupa operele de acolo si isi exerseaza mana pentru ceea ce va avea sa devina. A fost coleg cu Renoir la atelierul lui Sebastien Cornu si a facut parte din grupul de la Barbizon, pictori care isi prezentau si realizau operele in aer liber.
In opera lui Grigorescu se simte puternica influenta a Parisului, a pictorilor pe care i-a adorat si desenat. Perioada de la Paris i-a oferit lui Grigorescu o deschidere catre tot ceea ce se putea face si ceea ce a facut.
Grigorescu, pictorul
A expus la Salonul de la Paris, a calatorit in aproape toata Europa, insa adevarata sa dragoste a ramas Romania. Chiar si un ochi neavizat observa in operele lui Grigorescu puternica identificare cu taranul roman, satul de unde a plecat si iubirea fata de tara. Insa locul unde Grigorescu reuseste sa fie genial si desafarsit este domeniul peisajului.
Reinventeaza un gen desconsiderat in trecut si reuseste sa ii dea un nou sens. Grigorescu reuseste sa creeze o adevarata monografie a satului romanesc, sa spuna povesti prin intermediul tablourilor sale de la un car cu boi, un taran care isi ara ogorul, doua fete ce torc la poarta. Fascinat si cunoscator al vietii la tara, Grigorescu nu se opreste doar la munca taranilor, el picteaza ceea ce cunoaste, astfel vedem luand viata in tablourile sale viata la balci, la petrecere, viata soldatilor, oamenii care se aduna la vorba, frumusetea sau solitudinea naturii.
Grigorescu, fondatorul picturii romane moderne
Primul fondator al picturii romane moderne, urmat de Luchian si Andreescu, Nicolae Grigorescu a devenit un simbol pentru toti pictorii care isi cautau identitatea.
A manifestat ca orice pictor anumite particularitati cum ar fi dragostea pentru dealuri, predilectia pentru un anumit tip de femeie si barbat, varsta tineretii si odata cu aceasta vara, anotimpul preferat al pictorului, cand sevaletul reusea sa aduca cele mai vii culori. Preferintele sale mergeau atat de departe incat se intalneste in opera lui Grigorescu si un anumit tip de copac preferat: mesteacanul.
Grigoreasca picteaza o viata la sat usor idealista, alegand sa picteze doar partea frumoasa a vietii (tarani voiosi si optimisti, peisaje feerice, voie buna).Insa cine il poate condamna? A pictat asa cum a stiut mai bine in culori vii cu un talent dumnezeiesc.
