Despre poetul Mihai Eminescu am invatat cu totii la scoala. S-a nascut la 15 ianuarie 1850, la Botosani, a decedat la 15 iunie 1889, la Bucuresti. Opera sa a fost indelung studiata, am citit poeziile, le-am analizat si comentat pe larg la cursuri, fiecare dintre noi cunoaste (sper), versuri din Luceafarul, Scrisoarea a III-a, Somnoroase pasarele sau Pe langa plopii fara sot. Despre acest mare poet al Romaniei s-au scris si se pot scrie multe lucruri datorita personalitatii complexe care a fost Mihai Eminescu.
Putini stiu ca Eminescu a fost un foarte cunoscut ziarist al vremii. Publicistica eminesciana ofera cititorilor o radiografie a vietii politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epoca; in plus ziaristul era la nevoie si cronicar literar sau teatral, scria despre viata mondena sau despre evenimente de mai mica importanta, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Acesta a fost redactor-sef la ziarul Timpul timp de sase ani, unde a publicat numeroase articole prin care a reusit sa deranjeze conducerea tarii. Nationalist convins, cu viziuni conservatoare si manifestandu-se vehement impotriva evreilor, Mihai Eminescu reuseste sa isi faca numerosi dusmani in aceasta perioada, cunoscuta fiind lozinca vremii ,,Opriti-l pe Eminescu!”
In 1 ianuarie 1882, la gazeta, Eminescu este flancat de un director si un comitet redactional care urmau sa-i tempereze avantul sau polemic. Reorganizarea redactiei este insa inoperanta, fiindca poetul continua sa scrie in stilul sau propriu.
Exista voci care spun ca moartea lui Eminescu a fost provocata, pentru ca devenise un ziarist inconfortabil pentru liderii politici ai vremii.
Cu toate acestea, Mihai Eminescu ramane cel mai mare poet roman, recunoscut pentru vastele cunostinte, opera bogata si din domenii atat de diferite. Nu trebuie sa uitam ca Mihai Eminescu ramane un romantic, iubitor al naturii si al istoriei si mai presus de toate, un iubitor al poporului roman.
