In 1852 era aici. In 1912 a plecat de-aici. In 2012 e vesnic aici. Pretiosul Ion Luca Caragiale este un tezaur spiritual si cultural pe care nu ne putem permite sa-l pierdem. Asadar, anul asta, odata cu marcarea a 160 de ani de la nastere si 100 de ani de la moartea scriitorului, NMZ ii dedica uriasului nostru umor un proiect editorial amplu.
Pentru ca nu e de ajuns ca am citit “O Scrisoare Pierduta”, ca mai spunem cate-o vorba de spirit de-ale lui Caragiale sau ca am vazut cel putin trei puneri in scena pentru “O Noapte Furtunoasa”. Nenea Iancu e mai mult de atat; nenea Iancu e poet. Si mai e si… om politic.
Asa ca, am ales cateva din cele mai caustice si impresionante poezii si fragmente de discursuri politice pe care I.L. Caragiale le-a scris/rostit.
Discretie
Nu vreau sa stii ca te iubesc;
Voi suferi tacut, discret –
Cochetele despretuiesc
Pe-un franc poet!
Da-n veci inchipuirea ta
Din sufletul meu n-o sa moara,
Si niminui n-oi arata
A mea comoara!
Caci te iubesc, desi nu-ti spun:
Nu! n-ai s-o afli niciodata…
Si arz de dorul tau nebun,
Mult adorata!
Dar tac, nu-ti spun ca te iubesc:
Stiu bine ca pe-un franc poet
Cochetele-l despretuiesc…
Tac – sunt discret!
Semnul
Din toate cate sunt pe lume,
Nu-i una fara semn anume:
Dupa miros cunosti o floare;
Cunosti un fruct dupa savoare;
Un geniu dupa o gandire,
Si steaua dupa o sclipire;
Pe-un om din duh, pe cum priveste
Si pe neghiob pe cat vorbeste;
Cunosti o pasare pe glas;
Copoiul de vanat pe nas;
Un caine ori un om turbat
Pe bale si latrat;
Cunosti o fiara
Dupa gheara;
Dupa un fluier pe mierloi;
Dupa mai multe… pe ciocoi.
Fragment din Cuvantarea “Domnilor, sa ma ierte amicul…” rostita de I.L. Caragiale in campania electorala din 1908, pentru conservator-democratii lui Take Ionescu.
“(…) caci nu cu deschisul banilor se pot lua cetatile, ci cu deschisul inimii, dar cu deschisuri. Cu altceva nu se pot lua cetatile (aplauze prelungite, repetate). (…) Totdeauna sub pretext de a se multumi o clasa s-a lovit in cealalta clasa opusa si numai de a se mentine prostul sistem ca in tara aceasta, mediocritatile, impertinenta boiereasca, iar nu vointa nationala trebuie sa domine (aplauze zgomotoase). (…) Dar cu nemultumitii s-au rasturnat templele paganesti si s-a ridicat crucea d-asupra muntilor; cu nemultumitii aceia cari sufereau cruzimi, lipsa de rusine, tirania paganeasca si lipsa de adevar filosofic si social; cu nemultumitii, fireste! Cu nemultumitii s-a rasturnat tirania catolica in Germania si s-a infiintat Germania de astazi. Cu nemultumitii s-a rasturnat tirania bourbonica in Franta si Franta intreaga s-a sculat ca sa proclame in fata lumii intregi uimite, ca un popor de oameni desculti poate sa strige in fata lumii si sa introneze drepturile omului (ovatiuni).
Nemultumiti? Apoi nemultumiti sunt toti in tara romaneasca astazi. Nu mai merge cu sistemul de astazi; nu mai merge cu sistemul clubului inchis, de unde unul sa porunceasca la doi, trei; doi, trei sa porunceasca la patru si patru la douazeci si patru si asa mai departe, si lumea sa taca.
Si stiti cum ii compar eu pe acei nenorociti, cari sper inca ca in curand se vor noroci? Ati vazut d-lor, intr-o curte un vultur cu aripile taiate, plimbandu-se printre ratoi, claponi, cu corset si cu pantaloni? (mare ilaritate, aplauze), incat ati vazut, el care zboara dupa natura lui, in zborul sau imens incat vede si Carpatii si Dunarea, acel vultur sta in curte asa de umilit, si cand vrea sa umble e dizgratios si seamana de departe cu o broasca raioasa, deselata, cu o reptila infima (mare ilaritate, aplauze prelungite)”.
Discurs tiparit cu titlul “La Buzau, 18 mai 1908” in “Revista Fundatiilor Regale”, VI, nr. 10, octombrie 1939, pp. 17-20.
Sursa: “I.L. Caragiale – om politic”, colectie ingrijita de prof. Nicolae Boaru, Editia a 2-a Biblioteca Judeteana “Nicolae Iorga” Ploiesti, 2009.
