Memento Caragiale: Satira si politichie pentru reverie V

 

National Magazin (NMZ) va propune de data aceasta, o rememorare a lui Ion Luca Caragiale cu totul speciala.

NMZ dedica anul 2012 lui Nenea Iancu si ipostazelor lui de magie si umor: proza, teatru, poezie, satira, politica.
In celebrarea noastra, continuam sa va dezvaluim doua ipostaze slab promovate si cunoscute publicului roman – poezia si discursul politic caragialesti.

Saptamana asta, NMZ modifica registrul si va invita la o lectura mustind de umor inteligent. E vorba de o sceneta numita “Cum se inteleg taranii”. Mai mult, sceneta a fost adaptata pentru audio-vizual, intr-un sketch avandu-i protagonisti pe Horatiu Malaele si Mircea Badea.

 

Cum se inteleg taranii

Straja satului vine la casa unui taran si-i bate in geam. Se incinge o conversatie: – Hei, ma din casa! – Cine? – Tu! – Eu? – Pai cine? – Ce-i? – Cum ce-i? –Pai ce-i? – Ai o scrisoare! – Cine, ma? – Tu. – Eu? – Pai cine? – Ad-o-ncoa! – Ce, ma? – Scrisoarea. – Ce scrisoare? – Stiu eu ce scrisoare? – Trebuie sa platesti! – Ce, ma? – Cum ce? – Ce sa platesc? – Porto. – Cine? – Tu. – Eu? – Pai tu. – Ce porto, ma? – Iaca, porto. – Cum asa? – Pai, stiu! – Nu-i platita? – Ce? – Scrisoarea. – Ehei! – Cum ehei? – Ai sa dai, ma? – Ce? – Bani. – Ce bani? – Porto. – Cat, ma? – Ce cat? – Cati bani, ma? – 15. – Cum 15? – Pai! – Dar de ce, ma? – Nu stiu. – Iaca 15. – Asa. – Ei, da-mi-o! – Ce, ma? – Scrisoarea. – Ce scrisoare? – Care ai adus-o. – Eu, ma? – Pai cine? – N-am adus-o. – Pai cum? – Nu-i la mine. – Asta-i! – Cum asta-i? – Unde-i, ma? – Cine? – Scrisoarea. – La primarie. – Ba la dracul! – Ba, asa. – Pai, cum? – Sa te duci sa ti-o iei.

(Volumul “I.L. Caragiale – Parodii in versuri si proza”, editura Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti, 2001)

 

 

Fragment din cuvantarea “Fiindca orele sunt destul de inaintate…”’, sustinuta de Caragiale in campania electorala din 1908, pentru Take Ionescu si Partidul Conservator-Democrat:

“ Domnilor, niste baieti de la tara gasesc, in namolul zvantat de vantul primaverii, un obuz de tun… cine stie de cand si cum ratacit pe acolo. Incep sa-l scotoceasca la surubul din varf, sa vaza ce o fi inauntru. Un drumet le spune: <>. <> si nu se lasa copiii de zgandarit pana cand izbucneste obuzul… si apoi, vai si chiu!… Din jucaria baietilor, intr-o seara, la club, a izbucnit partidul conservator-democrat, cum nu se asteptau dumnealor (ovatiuni furtunoase prelungite)”.

(Discurs publicat in “Ordinea”, I, nr. 105, 2 aprilie 1908, p. 2 si in “Ordinea”, I, nr. 110, 13 aprilie 1908, p. 2)