National Magazin (NM) a ajuns la al patrulea episod al umorului si discursului politic ale vesnicului Ion Luca Caragiale.
Seria “Memento Caragiale” continua – in cinstea a doua ipostaze mai slab cunoscute ale lui nenea Iancu: satira si politica, de multe ori suprapuse.
Petitie catre guvern
Ati aruncat pe lefegii
In drum cu dame si copii,
Le-ati smuls modestul lor dejun,
Le-ati smuls chiar francul de tutun.
Ministri cruzi! Mai bine v-ati
Fi hotarat sa suprimati
Atatea mii de sinecuri,
Nu painea de l-atatea guri!
Pe nevoiasii cei infimi
Nu trebuia ca sa-i suprimi!
Guvern, pornit pe suprimat,
Ascult-al meu deziderat.
Suprima, apa vil* lichid
Al broastelor nectar stupid;
Suprima apa din buget,
Sa bem bere si mischet**.
Ah, te implor ca un milog,
Suprima soacrele, te rog!
Suprima-le ff. urgent
Si iti ridic un monument!
Guvern, suprima – esti dator! –
Pe orisicare creditor:
Voi proslavi numele tau
Cand voi scapa d-acest calau!
Suprima pe acei baieti
Care-si dau ifos de poeti
Si prin gazete zilnic fac
Plantatii vaste de spanac!
Suprima pe orice pagan
Ce n-a citit Moftul roman
Si n-a fost atat de levent
S-achite un abonament!
___________
* De calitate inferioara (fr.)
** Varietate de vin tamaios, muscat
Duel…
Fabula
Naivul plug odata (probabil ofensat)
La un duel de moarte pe tun l-a provocat.
Dar adversarul tantos racni cavalereste:
“Miselule,-n genunche!” Si-n frunte l-a scuipat…
Si, pe teren, naivul a fost silit fireste
Mult umilite scuze sa ceara de la tun.
Morala
Doamne! fereste
Pe mojicul prost de boier nebun!
(Vol “I. L. Caragiale – Fabule, satire, parodii”, editie ingrijita de Liviu Calin, Editura Facla, Timisoara, 1972)
Fragment din cuvantarea “Parinte! Sunt multumit…”, pe care I.L. Caragiale a tinut-o in campania electorala din 1908, in sustinerea lui Take Ionescu si a Partid Conservator-Democrat:
“Parinte! Sunt multumit in sufletul meu ca vad un preot romanesc, vorbind ca un preot european; sunt multumit din suflet. Eu stiu ce rol are biserica in lumea aceasta, si vad in d-voastra ca biserica noastra, gratie legii lui Take Ionescu, gratie poporului acestuia a ajuns sa aiba reprezentanti asa de onorabili ca Sfintia Voastra.
Sunt copil al Ploiestilor si mi-am facut instructiunea cu slova popeasca, in curtea bisericii Sf. Gheorghe; am tocat la biserica si am tras clopotele cu dragoste. Prima slova care am invatat-o a fost cu dascalul de la biserica Sf. Gheorghe. Incat, parinte, prin cuvintele sfintiei voastre ati patruns pana in suflet pe un batran de cincizeci de ani, ati atins cele mai adanci coarde ale sufletului meu, atat de mult incat imi face onoarea ca sa va auz. Va multumesc pentru dragostea si speranta pe care ati sadit-o in sufletul meu, ca natiunea aceasta are inca organe de viata si de progres, nu cum cred unii ca trebuie sa fie sub epitropie pentru vecii vecilor.”
(Discurs tiparit cu titlul “Alt toast”, in “Revista Fundatiilor Regale”, VI, nr.10, octombrie 1939, p. 26-27)
