Moralistul este ca ochiul, le vede pe toate, dar nu se vede pe sine. (Moliere)
Jean Baptiste Poquelin si-a asumat pseudonimul de Moliere, inspirat din numele unui mic sat din Sudul Frantei, abia dupa debutul sau ca si comediant voiajor. Nascut la 15 ianuarie 1622, a fost unul dintre cei mai mari scriitori francezi de teatru, actor, dar si un maestru al satirei comice. Opera sa a satirizat cu succes comportamentul uman, ipocrizia claselor dominante, falsa eruditie, relatiile conjugale, avand un inalt continut moral si fiind aprig contestata, pana la suspendarea reprezentatiilor pe motiv de ultraj. Cu siguranta el a fost cel care a materializat conceptul conform caruia satira critica obiceiurile prin umor.
La varsta de 18 ani, tatal sau i-a predat titlul de Tapissier du Roi (Tapiter al Regelui) ceea ce a considerat un avantaj, fiind in mod frecvent in preajma regelui, fapt ce il va ajuta mai tarziu in cariera sa. Se spune ca Moliere ar fi absolvit dreptul la Orleans in anul 1642, dar acest fapt este pus sub semnul indoielii.
Un an mai tarziu, in 1643, fondeaza trupa de comedianti voiajori L`Illustre Theatre, impreuna cu iubita sa, Madeleine Bejart, cu un frate si cu o sora ai acesteia, care, din pacate, da faliment doi ani mai tarziu. Din cauza datoriilor Moliere este fortat sa stea in inchisoare pentru cateva saptamani, pana cand tatal sau il ajuta. Dupa ce iese din inchisoare, pleaca din nou impreuna cu Madeleine intr-un tur al satelor, in calitate de comedianti voiajori. Acest tur devine practic un stil de viata care se intinde pe o durata de mai bine de 14 ani, timp in care se alatura companiilor de teatru ale lui Charles Dufresne, pentru ca mai apoi sa isi creeze propria lui companie.
Moliere ajunge la Paris in anul 1658 si joaca la Luvru in tragedia Nicomede a lui Corneille, dar si in Le Docteur amoreux (Doctorul indragostit) care il fac cunoscut, primind titlul de Troupe de Monsieur. Cu ajutorul acestui titlu, compania sa de teatru se alatura unei companii italiene deja faimoasa pe plan local si unde un an mai tarziu, in 1659, joaca premiera piesei Les Precieuses ridicules (Pretioasele ridicole), una dintre marile sale capodopere, fiind totodata si o prima incercare de a satiriza anumite comportamente comune la acea vreme in Franta. Stilul si continutul acestui prim succes au devenit in scurt timp subiectul unei vaste dezbateri literare.
Desi, isi manifesta o preferinta pentru tragedie, Moliere devine celebru pentru satirele sale, care de obicei aveau un singur act sau erau scrise doar partial si erau jucate dupa tragedie. Moliere ii cere ajutorul partenerului sau italian Tiberio Fiorelli pentru a-l invata tehnicile Commediei dell`arte, foarte apreciata in acea vreme. Astfel, in anul 1660 scrie Sganarelle, ou le Cocu imaginaire (Incornoratul imaginar), care pare sa fie un tribut adus Commediei dell`arte, dar si prietenului sau. Pe langa subiectul relatiei conjugale, apar o serie de opinii ale lui Moliere despre falsitatea si ipocrizia in relatiile interumane, pe care le descrie, totusi, cu un gram de pesimism.
In anul 1662, Moliere se muta la Theatre du Palais Royal alaturi de partenerii sai italieni. In acelasi an se casatoreste cu Armande, pe care o credea a fi sora Madelainei, insa aceasta era fiica nelegitima a acesteia cu Ducul de Modene, inainte ca Madelaine sa-si inceapa aventura cu Moliere. Tot in acest an apare o alta capodopera a sa, L`Ecole des femmes (Scoala femeilor), timp in care incepe sa atraga tot mai multe critici violente asupra mariajului sau, dar si asupra subiectelor abordate in piese. Astfel, incepe sa se formeze o opozitie destul de serioasa care protesta impotriva realismului excesiv al lui Moliere, intrand pana in viata sa personala prin acuzatii cum ca s-ar fi casatorit chiar cu fiica sa .Cel care il ajuta este chiar regele, care isi exprima solidaritatea pentru el, acordandu-i o pensie si devenind nasul primului fiu al acestuia.
Opera Le Tartuffe, ou L`Imposteur a fost jucata in anul 1664, la Versailles si a creat cel mai mare scandal din viata artistica a lui Moliere, fiind acuzat de ultraj prin descrierea ipocrizei generale a claselor dominante. In scurt timp reprezentarile piesei au fost suspendate, fapt cel il face pe Moliere sa scrie cu rapiditate o alta piesa pentru a o inlocui pe aceasta, Don Juan, ou le festin de Pierre, dar si aceasta va fi suspendata. Regele isi exprima inca o data solidaritatea si devine sponsorul trupei de teatru a lui Moliere. L`amour medecin a fost scrisa din ordinul regelui, fapt pentru care este mult mai bine primita de catre public.
Desi Le Misanthrope este considerata cea mai distinsa opera a sa, avand un inalt continut moral, nu s-a bucurat de niciun fel de succes la acea vreme. Le medecin malgre (Doctor fara voie) fost considerata un succes al vremii, prin abordarea temei medicilor vazuti ca niste indivizi pomposi, care vorbesc latina doar pentru a-i impresiona pe altii, care afiseaza o eruditie falsa si cunosc doar remedii ineficiente.
Ultimele clipe de viata si le petrece tot pe scena, jucand Le malade imaginaire (Bolnavul inchipuit). In timp ce juca se prabuseste pe scena si moare la cateva ore in casa sa, fara impartasanie, doi preoti refuzand sa il impartaseasca, iar cel de al treilea ajungand prea tarziu. Se spune ca in piesa purta culoarea galbena, iar pe acest motiv s-a creat o superstitie conform careia galbenul aduce ghinion actorilor. Fiind actor nu i-a fost permis sa fie ingropat intr-un cimitir obisnuit, pe pamant sfant, din cauza legilor acelor vremuri. Sotia sa, Armande ii cere ajutorul regelui pentru a-i permite funeralii normale, macar in timpul noptii.
In anul 1792, ramasitele sale sunt aduse la Muzeul Monumentelor Franceze, iar din anul 1817 sunt aduse la Cimitirul Le Pere Lachaise din Paris, in apropiere de cele ale lui La Fontaine.
