Hariclea Darclee este una dintre personalitatile muzicale cele mai importante ale Romaniei, a carei voce exceptional de cultivata i-a permis abordarea unui extrem de vast repertoriu, cu nu mai putin de 58 de roluri, abordand cu usurinta mai multe stiluri: de soprana lirica lejera, soprana lirica, soprana lirica spinto, soprana dramatica, mezzosoprana sau contralta. Ceea ce i s-a prezis la nastere, „duduia va calatori mult si va fi mereu in sarbatoare”, avea sa se adevereasca prin natura meseriei sale, pe care o va face cu atata pasiunea intreaga sa viata.
Hariclea Haricli s-a nascut la Braila, intr-o familie cu radacini elene. Mama sa, Maria Haricli, nascuta Aslan, nepoata directa a Domnitei Mavrocordat, a pastrat in totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatal ei era mare propietar in Teleorman. Acesata a fost botezata Hariclea, ca derivat din numele patronimic al tatalui, Ion Haricli, care se astepta ca sotia sa sa nasca un baiat. In copilarie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febra tifoida, o boala care la acea vreme nu avea leac, iar dupa trei saptamani de agonie, in care medicii au luptat pentru a o salva, aceasta isi revine ca prin minune.
Adolescenta si-o petrece la prestigiosul pension Lobkovitz, din Viena, unde ia primele sale lectii de muzica. Marchesi, o mare profesoara de canto, ii remarca vocea exceptionala si stiind ca familia nu mai dispunea de asa multi bani, ii propune lectii gratuite, in schimbul promisiunii ca se va dedica in totalitate scenei.
Revenind in tara, la scurt timp, Hariclea se indragosteste de locotenentul de cavalerie Iorgu Hartulari, un erou al razboiului din 1877, un tanar blond, vioi si zvelt, care mai fusese casatorit pentru o scurta perioada de timp cu o verisoara din familia Aslan. Acesta o cere in casatorie, spre totala nemultumire a familiei, care nu poate concepe ca fiica lor sa se marite cu un barbat fara perspective de viitor si fara o stare materiala stabila. La nunta celor doi, in anul 1881, mama Hariclei se inchida in budoarul ei pentru a nu asista. Vraja iubirii se va risipi curand, potentata de crizele de gelozie ale lui Iorgu, dar si de patima sa nestavilita pentru jocurile de noroc, care va duce la iminente probleme financiare. Cuplul se muta la Iasi, unde Iorgu are ultima sa garnizoana inainte de a fi disponibilizat. Saracia nu mai poate fi evitata si Hariclea se hotaraste sa divorteze, nu inainte de a afla ca in viata lui se strecurase o amanta. Hartulari o lasa sa plece in schimbul sumei de 12000 de franci, dar familia Hariclei nu dispune de aceasta suma, iar aceasta nu gaseste resurse de a fugi fara stirea sotului la Bucuresti.
Hariclea devine din ce in ce mai constienta de valoarea talentului sau si se gandeste sa plece in Franta pentru a lua lectii de canto, dar acum asteapta un copil si nu mai poate pleca singura. Astfel, sotii Hartulari pleaca spre Paris in anul 1886, unde Hariclea isi va cauta un maestru consacrat care sa-i corecteze defectele. Aceasta il va gasi in persoana lui Edmond Duvernois, profesor la Conservator. Sotii Hartulari duc aici o viata plina de neajunsuri, fiind sustinuti financiar doar de Ion Haricli, tatal Hariclei. Nici nasterea fiului ei, Ion, nu o va abate din drumul sau, continuand sa ia lectii de canto. Hariclea scria catre familia sa „Am facut progrese si sper sa ajung departe. Mi se prezice un viitor stralucit”.
La Paris este remarcata de Charles Gounod, care ii incredinteaza rolul margaretei din opera Faust, rol care va marca si debutul sau in anul 1888. Tot acesta ii sugereaza sa isi ia numele de Darclee. In scurt timp Hariclea Darclee cucereste publicul in totalitate si devine preferata multor compozitori.
Insasi Giacomo Puccini compune opera Tosca pentru vocea ei. In anul 1900, Puccini vede in ea soprana care putea sa redea cel mai bine rolul Florei Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde Hariclea a cantat alaturi de tenorul Emilio de Marchi si baritonul Eugenio Giraldoni. Astfel, ea se impune ca primadonna in marile teatre de opera din majoritatea oraselor Europei: Milano, Florenta, Roma, Paris, Berlin, Lisabona, Monte Carlo, Madrid, Moscova si Sankt Petersburg.
Tot opera Tosca ii va prilejui intalnirea cu baritonul Eugenio Giraldoni, singurul barbat de care Hariclea se va indragosti cu adevarat si pentru totdeauna. Desi mereu despartiti de constractele profesionale, fiecare reintalnire dintre cei doi este marcata de si mai multa ardoare. Plecat in Rusia, Eugenio are o aventura cu fiica unui print caucazian, iar aceasta ramane insarcinata si acesta se vede nevoit sa o ia de sotie. Hariclea pune capat relatiei ei cu Giraldoni, relatie care durase aproximativ patru ani, in urma unei scrisori pe care o primeste de la sotia acestuia, si isi revarsa intreaga sa dragoste catre muzica.
Debuteaza pe 26 decembrie 1890 la Scala din Milano, cu rolul Chimene din Le Cid de Massenet, fiind aplaudata chiar de Giuseppe Verdi, iar acest succes ii aduce si mai multe colaborari cu cele mai mari teatre de opera din Italia.
Dorinta ei de a canta in Romania era foarte mari, stiind ca romanii o iubeau, numind-o „privighetoarea Carpatilor”, iar spectacolele sale erau considerate adevarate sarbatori. Insusi Regele Carol I ii ofera ordinul „Bene Merenti”, clasa I, aur, o medalie care se acorda foarte rar si numai pentru merite deosebite in domeniul artelor si stiintelor.
Regele Carlos al Portugaliei, indragostit de ea, ii trimitea adesea scrisori de de dragoste: „Daca as putea, te-as pastra numai pentru mine si ti-as cere mereu, mereu sa canti” sau „Admir artista, iubesc insa femeia”.
Hariclea Darclee a sustinut crearea Operei Romane din Bucuresti in anul 1921, iar traditia muzicala a ramas in familie, fiul sau Ion Hartulari- Darclee devenind dirijor si compozitor.
La sfarsitul vietii, artista care fusese apreciata de o lume intreaga, a trait in tara un trist anonimat, murind in saracie la Bucuresti. Viile sale de la Cotnari, sursa existentei sale dupa incetarea activitatii, au fost distruse de o grindina puternica, iar aceasta fiind foarte bolnava nu a mai avut resursele necesare pentru a le restaura. Hariclea moare in anul 1939, iar funerariile au fost finantate de Ambasada Italiei, fiind inmormantata la Cimitirul Bellu.
Din nefericire, nu s-au pastrat inregistrari pe discuri cu vocea Hariclei Darclee, doar doua cantece romanesti, inregistrate cu acompaniament de pian, la o varsta foarte inaintata, dar care nu afectase calitatile naturale si tehnice ale vocii ei. Nici matritele cu inregistrarile unor arii ju s-au pastrat, fiind distruse de bombardamentele celui de al Doilea Razboi Mondial.
Soprana Mariana Nicolesco i-a adus un binemeritat omagiu, infiintand la Braila Festivalul International de Canto „Hariclea Darclee”.
