Maria Elena Vivian Eva Bjornson a fost considerata de colegii ei de breasla, ca fiind una dintre cele mai importante scenografe din Anglia, cu o cariera de peste 30 de ani. Recunosterea ei a venit odata cu spectacolul The Tempest, pus in scena la Royal Shakespeare Company, in anul 1983. Dar, succesul l-a cunoscut odata cu punerea in scena a spectacolului The Phantom (Fantoma de la Opera), considerat cel mai grandios musical al lumii, pentru care primeste un premiu Tony si un premiu Drama Awards, elementele senzationale folosite in spectacol: candelabrul care cade, scarile care se schimba si gondola subterana, fiind si astazi repere in lumea scenografiei.
Familia si copilaria
Maria Prodan Bjornson s-a nascut la Paris, in anul 1949, din mama romanca, Mia Prodan si tata norvegian, Bjorn Bjornson. Ambele familii au avut o istorie importanta. Bunicul pe linie paterna a fost dramaturgul castigator al Premiului Nobel pentru literatura Bjornstjerne Bjornson, a carui statuie se afla in fata teatrului Norvegian din Oslo. Familia din partea mamei, Prodan de Kinsbunn, a fost o familie veche de arhiduci. Bunicul a fost Avocatul Poporului si Seful justitiei din Romania, iar strabunicul, Nicolae Prodan de Kinsbunn, a fost directorul Teatrului National Roman si prieten bun cu George Enescu. Bunica ei, Maria Cutzarida-Cratunescu a fost prima femeie doctor din Romania.
Sensibilitatea si puterea de imaginatie de care a dat dovada Maria pe tot parcursul carierei sale, s-au manifestat inca din copilarie, in mare parte din cauza nesigurantei traite si simtite in mod permanent, un efect al vietii de refugiat, dar si de copil nerecunoscut de tata.
Povestea Mariei si a mamei ei, Mia se poate spune ca este una extrem de emotionanta, daca nu dramatica, fiind totodata o imagine a unei relatii puternice si profunde intre mama si fiica. Acesata incepe in momentul in care, ocupatia nazista o aduce pe Mia in situatia de refugiata, fapt pentru care ajunge sa lucreze la Delegatia Romana din Suedia, pana in anul 1946. Dupa venirea comunistilor la putere in Romania, Mia nu se va mai putea intoarce, parintii ei pierzand toata averea, iar fratele sau fiind trimis in gulagul sovietic pentru mai bine de 20 de ani. Astfel, Mia se hotareste sa plece la Paris si reuseste printr-un prieten danez sa meraga in Norvegia, pentru a astepata o oportunitate spre Franta. Bjorn Bjornson, prieten cu acesta, se ofera sa o ajute. Insa, acesta avand 20 de ani in plus fata de Mia, dar fiind si cunoscut pentru relatiile sale pasagere, o seduce pe Mia si ramane insarcinata. Bjorn, deja insurat cu altcineva, refuza sa o recunoasca pe Maria, fapt pentru care Mia il da in judecata si castiga, Bjorn fiind obligat sa plateasca intretinerea Mariei, 12 lire pe luna. Mia reuseste sa plece in Franta, unde studiaza intre anii 1948 si 1950, limba franceza, la prestigioasa Universitate Sorbona.
In anul 1950, Mia se imbolnaveste de tuberculoza si pentru a o putea intretine pe Maria, pleaca la Londra si se angajeaza femeie in casa la o familie de romani, unde este tratata oribil si abuzata. Disperata, apeleaza la Ion Ratiu, singura persoana pe care o cunostea in oras, cel care fusese coleg de scoala cu sora ei, Elena. Ion Ratiu fusese indragostit de Elena si chiar o cere in casatorie, dar aceasta il refuza. Cei care vor avea grija de Maria, in toata aceasta perioada, vor fi Ion Ratiu si sotia acestuia, Elisabeth. Mia reuseste sa se angajeze ca femeie de serviciu la televiziunea BBC, unde este remarcata pentru inteligenta si calitatile sale lingvistice, fapt pentru care va lucra pentru BBC, sectia romana, intre anii 1952-1963. Pentru a putea sa se intretina, aceasta mai tine ore si de limba romana la scoala de limbi straine Berlitz.
Maria si Mia au fost refugiate, fara niciun ban si privite din prisma celui mai mare blestem al acelor timpuri: ilegitimitatea. Acestea au avut o existenta izolata, luptandu-se pentru a castiga suficienti bani pentru a se intretine, avand putini prieteni si fara o viata sociala. Dar toate aceste neajunsuri nu au facut decat sa uneasca si mai tare in lupta pentru a supravietui, discutand intotdeauna si facand totul impreuna. Mia a fost caracterizata ca fiind o fire independenta, intelectuala, vorbitoare de mai multe limbi, care nu s-a casatorit niciodata, fapt pentru care Maria s-a considerat intotdeauna vinovata, acuzandu-se pe sine ca ar fi o greutate pentru mama sa. Boala cu care s-a nascut Maria, ceea ce i-a dat o voce ciudata nazala, a complexat-o si mai tare pana cand a devenit adult, fapt pentru care copilaria ei a fost marcata de o singuratate, ce aproape a obligat-o sa isi creeze o viata interioara, populata de prieteni imaginari.
De cand era copil, Mariei ii placea sa deseneze costume, toate extrem de expresive si pline de emotie, pentru oameni, pentru care crea si povesti. La varsta de 14 ani il inatlneste pe Cecile Collins, care o sfatuieste pe Mia sa o indrume pe Mia catre scenografie si nu spre pictura asa cum se gandea aceasta, vazand in Maria un mic geniu. Ca sa ii poata plati scoala Mariei, Mia pleaca in anul 1963, ca traducator la Ministerul Afacerilor Externe din Niger, iar maria ramane din nou cu familia Ratiu. Astfel, Maria urmeaza cursurile la Central School of Art Design, unde il are ca profesor pe scenograful Ralph Koltai.
Cariera
Maria isi incepe cariera in anul 1970, la Citizens Theatre din Glascow, unde face scenografii pentru spectacolele: In the jungle of citizens, Cinderellla, Life of Galileo, Puss in Boots, The Crucible. Recunoasterea vine odata cu spectacolul The Tempest pus in scena la Royal Shakespeare Company, in anul 1983. Producatorul Cameron Mackintosh este extrem de incantat de scenografia acestui spectacol si ii propune sa lucreze pentru spectacolul The Phantom, prima sa productie comerciala, care avea sa devina in scurt timp „cel mai grandios musical al lumii”. Pentru scenografia acestui spectacol, Maria primeste un premiu Tony si un premiu Drama Awards. Elementele senzationale incluse in spectacol: candelabrul care cade, gondola subterana, scarile care se schimba, dar si costumele somptuoase, toate purtand semnatura ei, au ramas si astazi un reper in lumea scenografiei, restabilind standardele in acest domeniu artistic.
In anul 1987, impotriva vointei mamei sale, Maria devine cetatean britanic, cu toate ca Mia isi dorea ca amandoua sa ramana persoane apatride, ca un protest impotriva tiraniei regimului comunist. Dificultatile, ca apatrid, pentru a obtine documentele de calatorie, o fac pe Maria sa abandoneze visul mamei sale. Numele tatalui sau va incepe sa il foloseasca abia la maturitate.
Dupa succesul spectacolului The Phantom, afla ca tatal care nu a recunoscut-o niciodata a murit, lasandu-i mostenire averea: doua fabrici, una de perne si asltele si alta de flori de matase, o ferma de vulpi si mai multe case de vacanta pe coasta Norvegiei. Desi a cunoscut si saracia si bogatia, o mare parte din banii mosteniti, dar si din cei castigati de ea, se hotaraste sa ii doneze unor asociatii caritabile din Romania, sustinand in cariera studentii la design. Apoi infiinteaza Asociatia scenaristilor si autorilor romani si sustine proiecte de terapie prin vorbire in Sri Lanka.
Mia va suferi de un accident vascular cerebral, cu mai multi ani inainte de moartea Mariei, fiind in imposibilitatea de a mai vorbi sau a scrie. Maria cumpara un imobil, peste drum de casa ei din Londra si vine sa o vada chiar si de mai multe ori pe zi, avand grija de ea cu o intensitate care i-a uimit atat pe prietenii sai, dar si pe ingrijitori.
Cu aproximativ sapte ani inainte de moartea sa, ea a devenit partenera artistului Malcolm Key, fiind cel care reuseste sa o faca pe Maria sa isi depaseasca anxietatile.
Maria Prodan Bjornson a lucrat cu o pasiune nemaintalnita, ca si cum niciodata nu ar fi mai avut mult timp la dispozitie si cu o zi inainte de moartea sa, desi suferea de varicela, a lucrat timp de 15 ore fara pauza. A murit pe 13 decembrie 2002, la Londra, in timp ce pregatea alte trei productii.
Sursa: www.mariabjornson.com
