Elena Ghica, cunoscuta sub numele de Dora d'Istria, a fost scriitoare, pictorita, cu o inteligenta, frumusete si o cultura remarcabile pentru acea perioada. Si-a publicat operele in limba franceza si greaca, in numeroase reviste din strainatate, realizand studii folclorice si istorice, dar si opere politice sau impresii de calatorie. Dora d'Istria a avut o viata aventuroasa, cea mai mare parte a vietii petrecand-o in strainatate, calatorind in numeroase tari, devenind chiar o deschizatoare de drumuri in multe domenii. Unul dintre aceste domenii este alpinismul, fiind considerata prima alpinista din Romania, dar si printre primele femei luptatoare pentru pace.
Dora d'Istria este fiica marelui ban Mihalache Ghica, prima dintre cei sase copii ai acestuia si nepoata domnitorului Grigore al IV-lea Ghica, fapt ce a ajutat-o in primirea unei educatii alese. Inca de mica, a fost considerata de profesorul sau particular G.G. Papadopol un copil minune, care a invatat pana la varsta de 10 ani, nu mai putin de noua limbi straine, pictura si pianul, iar la varsta de numai 14 ani a tradus in limba germana Iliada lui Homer.
In perioada1842- 1846, face impreuna cu familia sa o calatorie de studii prin marile orase europene: Berlin, Dresda, Venetia si Viena. Dupa incheierea studiilor revine in tara, iar in anul 1849, pe cand se afla la Iasi, unde cei din familia sa luasera tronul se casatoreste cu ducele rus Alexander Koltsov-Massalski, ceea ce inseamna mutarea sa la Sankt Petersburg. Casatoria cu acesta nu dureaza foarte mult, doar cativa ani, nefiind niciodata de acord cu inclintiile rusofile ale acestuia si mai ales cu doctrina ortodoxa pe rit vechi. Din cauza faptului ca isi exprima fara retineri, vederile sale pro Anglia si Franta, in timpul Razboiului Crimmei, dar si opozitia fata de tiriania ce domnea la Sankt Petersburg, in cercurile inalte pe care le frecventa, va fi aspru pedepsita de catre autoritati si deseori chemata la interogatorii nesfarsite. Mai mult decat atat, se spune ca in timpul unui astfel de interogatoriu, i s-ar fi aplicat o corectie fizica foarte dura. Dupa despartirea de sot, Dora pleaca in Elvetia unde va locui pentru cativa ani.
Dora d'Istria este considerata si prima alpinista din Romania, deoarece pe data de 11 iunie 1855, acesata impreuna cu un ghid montan, a cucerit cel mai inalt varf al Alpilor elvetieni, Monch, fiind de altfel, si prima femeie alpinist sin lume. In anul 1856 isi publica la Paris, impresiile despre ascensiunea pe munte, sub titlul La Suisse Allemande et L'Ascension du Monch.
Mai mult decat atat aceasta a fost o feminista convinsa, publicand o lucrare celebra pe tema femeilor, sub numele Des femmes par une femme, aparuta in anul 1869. Lucrarea trateaza statutul femeii si militeaza pentru drepturile acesteia, egale cu cele ale barbatilor, fiind analizate in detaliu situatia materiala si cea sociala a femeilor din tarile romanice si germanice.
In anul 1873, publica la Florenta, o prima monografie stiintifica, dedicata albanezilor, prin care Dora isi proclama si originile albaneze. Nationalistii albanezi o numesc cea mai stralucitoare stea de pe cerul nefericitei Albanii.
Dora nu a reusit niciodata sa se impace cu gandul ca pe tronul Romaniei se afla un Hohenzollern, motiv pentru care alege sa se stabileasca definitiv in Italia, la Florenta, loc unde si moare.
In anul 1885, publica in Belgia, la Bruxelles La vie monastique, o descriere a vietii orientale, aproapre necunoscuta in acea perioada. Aceasta a calatorit foarte mult, atat in Europa, dar si cele doua Americi.
Dora d'Istria, pseudonimul sub care si-a publicat toate lucrarile, a fost membra a mai multor Academii, societati savante sau asociatii din Italia, Franta, Grecia, Austria sau Argentina, colaborand cu numeroase reviste din intreaga lume. Opera sa a fost extrem de variata si a cuprins teme precum: istorie, politica, economie, religie, feminism, poezie sau etnografie.
Dupa moarte, cenusa sa a fost depusa la Cimitirul Trespiana din Florenta, iar prin testament averea sa a fost lasata Primariei din Bucuresti, pentru a administra spitalul Pantelimon, ctitorie a familiei Ghica, iar tablourile, cartile rare si alte obiecte de arta au fost lasate bibliotecii municipale din Florenta.
