Regina Maria a fost recunoscuta pentru frumusetea si inteligenta sa, respectata pentru operele de caritate, abilitatile diplomatice si viziunea sa politica si mai ales iubita pentru perseverenta si patriotismul care au contribuit enorm la formarea Romaniei Mari. Regina Maria a jucat un rol important in politica acelor vremuri si mai ales in destinul Romaniei in timpul unor incercari foarte grele. Mai mult decat atat a reusit sa se adapateze intr-o tara mult diferita fata de cea natala si mai ales sa se faca iubita si respectata. A fost numita de popor „mama ranitilor” sau „regina-soldat” pentru daruirea si curajul de care a dat dovada in timpul Primului Razboi Mondial, cand alaturi de suita de doamne de la curte a mers pe front pentru a ingriji ranitii din spitalele de campanie si pentru a coordona activitatile unei fundatii de caritate. Ambasadorul Frantei la Bucuresti, Charles de Saint-Aulaire afirma la acea vreme ca „exista un singur barbat la palat si acela este regina”.
Regina Maria, nascuta Marie Alexandra Victoria din Casa Saxa-Coburg si Gotha, a fost una din printesele Marii Britanii si Irlandei, consoarta Regelui Ferdinand si Regina a Romaniei, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii si mama Regelui Carol al II-lea. Este fiica celui de al doilea fiu al Reginei Victoria, Alfred de Saxa- Coburg si Gotha, iar mama sa a fost marea ducesa Maria Alexandrovna, unica fiica a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
Logodna si casatoria cu Ferdinand
Inainte de a-l cunoaste pe Ferdinand, varul sau George, viitorul rege al Angliei, George al V-lea, i-a cerut mana, dar desi ii era foarte drag, la insistentele mamei sale, l-a refuzat. Relatiile foarte bune de pritenie pastrate ani de-a randul au fost extrem de importante in Primul Razboi Mondial. Mama sa a fost cea care a avut grija ca Missy, cum era aceasta alintata, sa il cunoasca pe Printul Ferdinand, viitorul mostenitor al tronului din Romania. La foarte scurt timp, dupa ce s-au vazut a doua oara, cei doi s-au logodit, dar inca de atunci se putea observa cu usurinta firile lor total diferite. Maria era o fire extrovertita, pe cand Ferdinand era deosebit de timid, exceptie fiind ocaziile cand acesta se intalnea cu pritenii sai germani si devenea foarte relaxat si vorbaret.
Maria se logodeste la varsta de 16 ani cu Printul Ferdinand, nepotul Regelui Carol I, dupa ce il intalneste prima oara prin complicitatea Ducesei de Edinburh si a lui Wilhelm al II-lea, imparatul Germaniei. In primavara anului 1892, Ducesa de Edinburgh organizeaza la Munchen o petrecere unde il invita si pe Ferdinand. Acesta este plimbat peste tot alaturi de Maria si impins de la spate de ducesa si de imparatul Germaniei acesta ii cere mana tinerei printese britanice.
Tatal Mariei nu este consultat deloc in privinta casatoriei Mariei cu Ferdinand, dorindu-si pentru fiica sa un viitor cu totul diferit. In mai 1892 este celebrata la Potsdam, logodna, unde tatal logodnicei nu va fi prezent, manifestandu-si astfel dezacordul fata de acesata casatorie. Nici Anglia nu primeste prea bine vestea logodnei, fapt desprinzandu-se din comentariile facute la curtea britanica.
Cu toate acestea casatoria are loc pe data de 29 decembrie 1892, in fata unui numar mare de printi germani, rusi si englezi dar si in fata privirilor multumite ale lui Wilhelm al II-lea. Tanara pereche intra in Romania prin Transilvania, pe care o traverseaza pe timpul noptii, pentru a se evita orice manifestari ale romanilor din dualism, urmand ca cuplul sa intre in regat prin Predeal. Aici se aduna o multime de oameni pentru a vedea noua printesa mostenitoare, despre se spunea ca este foarte frumoasa.
In primii zece ani de la casatorie se nasc rand pe rand, Carol, viitorul mostenitor al tronului, Elisabeta, viitoarea regina a Greciei, Maria, care era alintata Mignion, viitoarea regina a Iugoslaviei si Nicolae. Mai tarziu se mai naste o fata, Ileana, viitoarea arhiducesa a Austriei si cu putin timp inainte de izbucnirea Primului Razboi Mondial, in cel de-al douazecilea an de casatorie al cuplului, se naste Mircea.
In tot acest timp, Maria invata sa aprecieze gandirea sotului sau, sa inteleaga ideea de viata inchinata mai intai datoriei fata de tara, desi au existat momente cand aceasta nu a putut sa se impace cu rigiditatea educatiei germane a lui Ferdinand. De-a lungul anilor petrecuti impreuna acestia dezvolta o prietenie puternica si un respect reciproc, anii razboiului apropiindu-i si mai mult.
Primul Razboi Mondial si moartea Principelui Mircea
Regina Maria, alaturi de Primul Ministru I. C. Bratianu, a avut o influenta deosebita in a-l determina pe Ferdinand sa intre in razboi de partea Antantei. Calitatile sale de diplomat excelent s-au vazut in momentul in care a pledat pentru cauzele Romaniei, reamintindu-le aliatilor occidentali despre sacrificiul enorm al Armatei Romane. Serviciul adus de aceasta Romaniei a fost unul crucial, dar poate mult prea putin inteles la acea vreme. Astfel, cand Primul Ministru Bratianu a inceput sa piarda teren in negocierile sale, Ferdinand a rugat-o pe aceasta sa intervina, plecand intr-o misiune neoficiala la Paris si la Londra.
La nici trei luni de la intrarea Romaniei in razboi, Principele Mircea se imbolnaveste de febra tifoida si moare inainte de a fi implinit varsta de patru ani. Durerea aceasta a urmarit-o pe Regina pe tot parcursul vietii sale, dar in primii ani a fost ravasitoare pentru ea. La cateva zile dupa inmormantare, Guvernul impreuna cu Familia Regala au fost nevoiti sa fuga la Iasi. De acolo Regina a inceput munca de caritate. Ea a fost cea care a pus bazele serviciului de ambulanta Regina Maria si desfasura o activitate in stransa legatura cu Crucea Rosie din mai multe tari de unde primea fonduri si bunuri pe care le repartiza mai departe. Zi de zi, aproape doi ani de zile, a vizitat spital dupa spital, impartind mancare si paturi si stand de vorba cu soldatii raniti sau cu prizonierii de razboi. Nu de putine ori a vizitat si sectiile unde se aflau bolnavii de tuberculoza sau spitalele in care se aflau cei cu boli infectioase, ignorand in totalitate pericolul. Toate vizitele ei erau inopinate, pentru a vedea exact in ce stare se aflau lucrurile.
Mai mult decat atat a infiintat cantine pentru copiii saraci si case pentru copiii orfani. In anul 1917 reuseste sa se strecoare chiar si in transee, fara sa se teama pentru viata sa. Dupa terminarea razboiului, Regina Maria si-a continuat operele de caritate si munca diplomatica.
Dupa formarea Romaniei Mari care reunea provinciile istorice, se impunea incoronarea Reginei Maria si a Regelui Ferdinand ca suverani ai unui popor unitar, la 15 octombrie 1922, intr-o ceremonie fastuoasa organizata in graba la Alba-Iulia. Cuplul regal si Guvernul liberal au considerat acest lucru un act simbolic si necesar pentru a pecetlui unirea tuturor provinciilor romanesti.
In anul 1926, Regina Maria va pleca catre Statele Unite ale Americii impreuna cu Principesa Ileana si Principele Nicolae, ajungand pe data de 14 octombrie la New York, unde va fi intampinata de primarul de atunci James J. Walker, care in semn de admiratie si respect ii ofera acesteia cheia orasului New York. Cu toate ca aceasta calatorie era programata sa dureze o perioada mai lunga de timp, acest lucru nu s-a intamplat din cauza agravarii starii de sanatate a Regelui Ferdinand.
Relatia cu fiul sau, Carol, a inceput sa se degradeze tot mai mult, iar la momentul mortii lui Regelui Ferdinand si urcarea micului Mihai pe tronul Romaniei, intre cei doi nu mai erau multe de spus. Cand Carol s-a reintors in tara si a preluat tronul, acesta a izolat-o definitiv pe Regina Maria. Dezamagita de propriul fiu si suferind pentru ca nu isi putea vedea nici macar nepotul, aceasta se retrage din viata publica.
Regina Maria si pasiunea sa pentru arta
Regina Maria a iubit tot ceea ce a insemnta arta: poezie, filosofie, pictura, continuand traditia infiintata de Regina Elisabeta, aceea de a sustine arta, prin burse de studiu oferite formarii unor personalitati din lumea artistica si literara. La randul ei a scris povesti pentru copii, poezii, a pictat si a colectionat lucrari de arta ale unor pictori foarte cunoscuti precuk Arthur Verona sau Nicolae Vermont. In anul 1924 construieste la Balcic un palat, pe care il face loc de intalnire pentru artistii vremii.
Moartea suspecta a Reginei Maria
Cauza mortii Reginei Maria, din anul 1938, a fost motivul multor suspiciuni si speculatii care s-au format ulterior. Un zvon nefondat sustinea ca Regina a murit in timpul unui schimb de focuri intre Carol si Nicolae, fiii acesteia, iar Regina ar fi sarit in apararea fiului mai mic, primind glontul in locul acestuia.
Alte surse sustin ca Regina Maria ar fi murit intr-un tren, fiind foarte bolnava si dorind sa ajunga in Romania pentru a muri aici, inainte de a ajunge la Sinaia, iar decesul sau a fost anuntat de catre Carol al II-lea, cand corpul neinsufletit al acesteia a fost adus la Castelul Pelisor. Funerariile nationale au avut loc in ziua de 24 iulie, iar ritualul a fost semenea unui soldat cavalerist: in urma sicriului s-a aflat calul reginei, cu cizmele sale de calarie legate de sa. Regina a fost inhumata langa Ferdinand, Carol I si Elisabeta, la Curtea de Arges.
Inima Reginei Maria
Conform dorintei acesteia, la autopsie inima i-a fost prelevata de catre doctorul Nicolae Minovici, conservata si depusa intr-o caseta de aur si argint placata cu 307 diamante. Inima trebuia sa fie depusa la Biserica Stella Maris din Balcic. Dupa pierderea Cadrilaterului in anul 1940, inima sa a fost adusa la Castelul Bran, a doua resedinta a Reginei Maria. In anul 1968 se pare ca sarcofagul de marmura a fost spart de catre comunisti, care au luat caseta cu inima. Caseta a fost trecuta in Tezaurul Istoric al Romaniei, iar inima reginei se spune ca se afla intr-o cutie de plastic, in subsolul Muzeului National de Istorie, fiind scoasa in mod abuziv din cutia de aur in care se afla si transformata intr-o relicva. Oamenii de la Bran au facut nenumarate apeluri pentru ca inima reginei sa fie adusa la locul in care se afla odinioara.
