Pentru cei mai multi dintre noi, rationalismul matematicienilor intra intr-o evidenta antiteza cu imaginatia si spiritul liber caracteristic poetilor si scriitorilor.
Este bine de stiut, insa, faptul ca Romania se poate mandri cu un poet matematician, Dan Barbilian. Nascut la Campulung-Muscel in 18 martie 1895, cel cunoscut si ca Ion Barbu, acesta fiind pseudonimul sau literar preluat la sugestia lui Eugen Lovinescu, poetul matematician isi explica astfel dragostea pentru ambele domenii: „Oricat ar parea de contradictorii acesti doi termeni la prima vedere, exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde se intalneste cu poezia. Ca si in geometrie, inteleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta”.
Dan Barbilian si-a manifestat inca din liceu un deosebit talent in domeniul matematicii, remarcandu-se prin articole in revista „Gazeta matematica”. A studiat matematica la Facultatea de Stiinte din Bucuresti, fiind insa nevoit sa isi intrerupa studiile pentru a ajuta trupele militare in Primul Razboi Mondial. In 1929 isi sustine teza de doctorat, inar in 1942 este numit profesor titular de algebra la Facultatea de stiinte din Bucuresti. Munca sa avea sa se concretizeze prin lucrari in domeniile algebrei, teoriei numerelor geometriei algebrice si neeuclidiene, dar si prin studii asupra grupurilor si structurilor. Totodata, el a contribuit la axiomatizarea geometriei algebrice si a mecanicii, in teoria idealelor.
Poetul Ion Barbu, pe de alta parte, s-a „nascut” doar din ambitia de a-i demonstra bunul sau prieten si marelui critic literar, Tudor Vianu, ca poate scrie poezie: „Am inceput sa scriu in vederea unui singur cititor, Tudor Vianu. Am inceput sa scriu numai in vederea acestui unic cititor…”. A debutat in 1918, in revista „Literatorul”, cu poezia „Fiinta” si s-a afirmat ca poet original la cenanclul „Sburatorul”, condus de Eugen Lovinescu. Dupa ce placheta „Dupa melci”, aparuta in 1921, se dovedeste a fi un esec, poetul o retrage din librarii, iar in 1930 este publicat singurul sau volum antum, „Joc secund”. Ion Barbu este adept al „lirismului pur”, lipsit de orice urma de sentimentalisme. Tudor Vianu distince trei etape ale universului poetic barbian: etapa parnasiana (1919-1920), care se remarca prin inclinatia catre un lirism descriptiv, ce cuprindea peisaje ale vegetalului: „Lava”, „Muntii”, „Raul”, „Banchizele”, „Copacul”. De asemenea, poetul evoca fiinte mitologice: „Pytagora”, „Panteistul”, „Pentru Marile Eleusimii”, „Dionisiaca”, „Nietzsche”; etapa baladic-orientala (1920-1926), care are un caracter narativ, poetul folosindu-se de inspiratia de origine folclorica. El valorifica folclorul autohton, folclorul copiilor si folclorul bancanic: „Dupa melci”, „Riga Crypto si lapona Enigel”, „Domnisoara Hus”, „Isarlak”; etapa ermetica (1926-1930) in care Ion Barbu transmite un mesaj incifrat, ermetizat prin simboluri si sugestie, nepermitand patrunderea sentimentalismului in creatia sa: „Oul Dogmatic”, „Ritmuri pentru nuntile necesare”, „Uvedenrode”, „Din ceas, dedus…”, „Timbru”.
Trecut in nefiinta la 11 august 1961, dupa o viata plina de apreciere venita atat din partea matematicienilor, cat si a criticilor literari si a cititorilor, Dan Barbilian, sau Ion Barbu, ramane o figura marcanta in galeria personalitatilor de clasa pe care Romania le-a oferit de-a lungul vremii.
