“Intelepciunea? Este o stare sau un demers, in speta unul de armonie, echilibru, masura. Se poate vorbi de esenta, firea ei, dar nu de adevarul ei.”
Dincolo de faptele generale, viata lui Constantin Noica ramane o ecuatie nerezolvata datorita articolelor, cartilor si studiilor despre el. Personalitatea si opera sa alcatuiesc un tablou ce il plaseaza pe Noica intr-un tablou ambiguu.
Nasterea si copilaria
Noica s-a nascut intr-o familie cu radacini aromane. La data sa de nastere apare trecut 12/25 Iulie din cauza faptului ca in acel an s-a trecut la calendarul Gregorian si astfel apare o decalare de 13 zile. Provenit dintr-o familie aristrocatica in familia Noica educatia a avut in permanenta un rol important, filosoful invatand limbi straine inca de la o varsta frageda. Chiar daca nu s-a identificat cu valorile de la aceea vreme, educatia primita acasa a avut o mare influenta asupra conturarii personalitatii adultului Noica.
A facut liceul la Bucuresti ca dupa sa urmeze cursurile facultatii de Limbi Straine. Debutul si l-a facut in 1927 in Vlastarul.
Datorita traiului in doua perioade istorice radical diferite, filosofia lui Noica este oarecum fracturata in doua contexte culturale si de gandire diferite ceea ce ii oferta lui Noica o versibilitate, flexibilitate si deschidere si mai mare spre tot ceea ce inseamna intreg, modul in care el este vazut si explicatia sa.
Constantin Noica este probabil cel care a deschis si facut cunoscut drumul catre Romania dincolo de orice asteptari. Datorita lui in anii ’80 veneau oameni din toate colturile tarii pentru a-l auzi pe Noica, asculta si intelege gandirea dincolo de scrierile sale.
Personalitatea sa deosebita, unica si deschiderea omului Noica spre a asculta si a vorbi cu oricine venea la Paltinis sa-l vada din orice colt al lumii au facut din Noica paradoxul pe care multi astazi inca incearca sa-l descoasa.
Problema lucrului in sine la Noica.
Probabil momentul declansator si deloc neglijabil a fost Nae Ionescu, care i-a fost profesor timp de 3 ani la Facultatea de limbi straini. Desi nu au fost extrem de apropriati ci din contra oarecum distant, harul acestuia i-a deschis un univers lui Noica pana atunci neexploatat.
Despre armata si gestul rebel de a se rade in cap in 1931, despre casatoria in 1934 cu o englezoaica sau domiciul fortat se stiu prea multe.
In Berlinul anilor 1940, Noica isi da seama ca vrea sa scrie, dar ca nu are despre ce. Asa porneste probabil in propria cautare si determinare spre a pune temeliile unei filosofii romanesti care va schimba complet visiunea asa cum era cunoscuta inainte. Un ajutor neprevazut in opera lui Noica a fost probabil exilarea la Campulung Muscel. Ramas fara proprietati si statul social, Noica incepe cu adevarat sa se dezvolte in cine era menit sa devina si castiga libertatea spre “ devenire intr-u fiinta”.
