Alexandru Flechtenmacher a ramas in istoria muzicii romanesti drept unul dintre cei mai importanti sustinatori ai muzicii corale romanesti laice si religioase. Flechtenmacher si-a urmarit in primul rand visul personal, acela de a demonstra ca motivele folclorice din cantecele si jocurile traditionale romanesti se pot impleti armonios cu muzica instrumental-simfonica.
Nascut la Iasi, pe vremea cand orasul inca era capitala Moldovei, Alexandru Flechtenmacher a stiut de mic ca isi doreste sa traiasca o viata dedicata muzicii. A urmat studii de specialitate in orasul natal si la doar paisprezece ani a plecat in Austria, unde timp de patru ani s-a pregatit la Conservatorul din Viena. Ani mai tarziu avea sa devina din invatat "invatator", adaugand pedagogia pe lista de succese pe care le-a atins in timpul carierei sale. A detinut functia de profesor de vioara si violoncel la Asezamantul Choral din Bucuresti, infiintat si condus de Arhimandritul rus Visarion. La numai un an dupa, avea sa fie timp de cinci ani directorul Conservatorul de Muzica si Declamatiune din Bucuresti, devenit in prezent Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti.
Prin activitatea sa profesionala bogata si multilaterala, Flechtenmacher a avut un mare impact in dezvoltarea muzicii romanesti in prima si a doua jumatate a secolului al XIX- lea. La doar 25 de ani a participat ca membru activ in revolutia din 1848, unde a militat pentru infaptuirea Unirii insa mai ales pentru dezvoltarea si afirmarea muzicii romanesti. Ca urmare a acestei implicari, el a compus linia melodica pentru poezia "Hora Unirii", compusa de Vasile Alecsandri si publicata pentru prima oara in 1856.
La inceputul revolutiei, Flechtenmacher era deja un nume sonor in teatrul romanesc, artistul incepand inca de la 17 ani – imediat dupa intoarcerea din Viena, sa ocupe functia de violonist in orchestra Teatrului National din Iasi. In 1852 vine in Bucuresti pentru acelasi post insa in scurt timp pleaca la teatrul din Craiova, unde se dezvaluie si ca dirijor, cu prioritate a muzicii proprii. Dupa cinci ani in zona Olteniei, Flechtenmacher se intoarce in capitala, unde timp de doua decenii a fost violonist dar si sef al orchestrei Teatrului National. Indragostit de teatru, artistul a compus peste 50 de lucrari destinate scenei, pe versurile lui Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, Alecu Russo, Matei Millo si multi altii.
El a compus si muzica simfonica, si vocala, insa cea mai importanta dintre creatiile lui este muzica de opereta "Baba Harca", pe versurile lui Matei Millo, prima creatie de acest gen din Romania. Lansata la Iasi in decembrie 1848, compozitia a fost laudata si elogiata indelung in cotidienele de la acea vreme. Tot pe versuri scrise de Matei Millo, a compus muzica pentru "Ursul negru si alb", "Un trantor cat zece", "Cersetorul orb", "Apele de la Vacaresti" si altele. Flechtenmacher a compus si muzica pentru piese de teatru, cum ar fi "Coana Chirita in Iasi sau doua fete si-o neneaca" si "Conu Iorgu de la Sadagura", vodevile scrise de Vasile Alecsandri. El este considerat fondatorul teatrului vodevil, unul din cotidiene afirmand pe atunci ca Romania ar trebui sa ii fie recunoscatoare pentru acest lucru.
Un loc aparte in creatia sa il ocupa insa creatia corala laica si religioasa. A compus "Sfanta zi de libertate", interpretata in cor la unison si cu acompaniament de pian pe versuri de Eugen Carada, "Imnul moldovenilor" pe voci egale, pe versuri de Dimitrie Gusti, "Hora Unirii", in cor la unison si acompaniament de pian pe versuri de Vasile Alecsandri si multe altele. O buna parte dintre lucrarile sale religioase prezinta o mare importanta in bisericile crestin ortodoxe, ele fiind executate in timpul a diferite slujbe si Sarbatori Crestine.
Alexander Flechtenmacher a murit la 75 de ani, lasand in urma sa o importanta mostenire culturala. Iasi-ul ii aduce artistului "un omagiu pe ora" pentru ca orologiul din Palatul Culturii este format dintr-un ansamblu de opt clopote care reproduc din ora in ora "Hora Unirii".
