“Esti tare, stimabile, la machiaverlacuri…”
Ion Luca Caragiale a fost inainte de toate un vizionar. A criticat si analizat cu o istetime de geniu societatea din care facea parte si majoritatea concluziilor sale se aplica pana in ziua de azi.
De la inceputuri
Caragiale s-a nascut la Haimanale, judetul Prahova si a fost unul dintre cei mai importanti scriitori romani. In tinerete Caragiale scria poezii, fiind insa mereu atras de teatru. In 1873 si-a inceput colaborarea cu “Ghimpele” unde semna cu initialele Car si Policar( dupa fabula “Sarla si ciobanii”).
Exil voluntar
In urma unor acuzatii false aparute in Revista literara (cum ca ar fi plagiat “Napasta”) supararea lui Caragiale a fost atat de puternica incat a ales sa se mute definitive la Berlin. Inainte de asta, insa, a aflat numele adevarat al autorului articolelor din “Revista Literara” pe care l-a actionat in justitie unde a si castigat fara drept de apel. Opera lui Caragiale reprezinta o oglinda perfecta a poporului din care facea parte. Mai mult de atat, Caragiale se lauda mereu cu radiografia perfecta pe care a aplicat-o societatii romanesti. Din acest motiv multi l-au respins pe Caragiale, insa la fel de multi i-au recunoscut geniul si influenta printre care si Eugen Ionesco, Maiorescu, Barbu Delavrancea, Mihail Sadoveanu si multi altii. Increderea pe care Caragiale o avea in scrierile sale se manifesta prin lupta cu editorii si incapatanarea ca acestia sa ii ilustreze textul integral chiar si ortografia si punctuatia.
Caragiale si Junimea
Caragiale a avut mereu sprijin in Junime. Toate piesele sale au fost publicate in “Convorbiri literare”, chiar daca unele au fost criticate. Scriitorul participa deseori la sedintele Junimii, acolo fiind locul unde a citit pentru prima data “O scrisoare pierduta”. Insa in 1892 se produce o ruptura intre Caragiale si Titu Maiorescu, moment in care autorul renunta sa mai scrie la “Convorbiri literare”. Cativa ani mai tarziu Caragiale revine la “Convorbiri literare” pastrand relatii reci, dar corecte cu Maiorescu, cei doi exprimandu-si des admiratia reciproca. Caragiale a fost poet, pamfletar, director de teatru, dramaturg, scriitor, comentator politic, ziarist si e greu de crezut ca exista ceva ce nu ar fi putut face.
De la Doua Loturi la D-ale carnavalului la O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa sau Sarbatori mahnite, Caragiale ramane omul care a pictat cel mai precis poporul roman si in ale carui opera (inca) ne regasim.
La moarte sa Sadoveanu declara: “„Caragiale a insemnat o dunga mare și foarte luminoasa in literatura noastra contemporana; ea a ramas asupra noastra și va ramane asupra tuturor generațiilor.”
