Controversat. Acesta este cuvantul care il defineste cel mai bine pe domnul West. A renuntat la scoala pentru a face muzica. Si-a pierdut mama in urma unei operatii estetice, fapt ce i-a provocat o depresie uriasa. A fost aproape de moarte dupa ce a condus beat si a intrat cu masina intr-o casa. I-a reprosat lui George W. Bush ca este rasist. Nu peste mult timp, tot beat, a ruinat momentul de glorie al tinerei Taylor Swift chiar pe scena Video Music Awards (VMA), in 2009, provocand furia lui Barrack Obama care l-a catalogat drept „magar”, si a altor milioane de fani ai muzicii din intreaga lume.
Controversa ce-l inconjoara pe Kanye este, insa, una nascuta in mod natural. Yeezy nu este un Lady Gaga in varianta masculina, pentru ca el nu isi fabrica macabrul, ci acesta vine de la sine. Tocmai de aceea West este un artist foarte special. Atat de special incat nu poate lasa pe nimeni indiferent.
Dupa doi ani lungi pentru fani, in toamna lui 2010, Kanye a lansat, in sfarsit, albumul „My beautiful dark twisted fantasy”. Fara indoiala ca toata lumea, de la fani pana la mass-media si alti colegi de breasla de-ai lui Kanye, a asteptat cu sufletul la gura acest material. Asteptarile au fost uriase, iar Mr. West nu a dezamagit, in opinia mea.
Coperta albumul infatiseaza un mic tablou inclus intr-un cadru rosu. Tabloul prezinta o scena de amor intre un demon negru, ce tine in mana dreapta o sticla, si o femeie alba, cu aripi de inger. Prin aceasta coperta Kanye vrea sa explice, din nou, incindentul in care a fost implicat alaturi de Taylor Swift. Fiind imbatat de putere (rosul este simbol al puterii) si alcool (sticla din mana dreapta), West devine un demon ce crede ca poate face orice cu inocenta Swift.
Materialul cuprinde treisprezece melodii, plus una bonus, iar numele artistilor ce au colaborat cu West sunt de-a dreptul impresionante: Kid Cudi, Raekwon, Rihanna, Jay-Z, Rick Ross, Nicky Minaj, Bon Iver, Pusha-T, RZA, Cyhi Da Prynce, Elly Jackson, Swizz Beatz, Big Sean, Fergie, John Legend, Elton John, Charlie Wilson si Alicia Keys sunt cei care au contribuit la realizarea acestui album. De altfel, Jay-Z nu avea cum sa nu se implice, avand in vedere relatia excelenta existenta intre el si Kanye, West fiind si sub contract cu Roc-A-Fella Records (casa de productie a lui Jay) la momentul lansarii albumului.
Prima piesa se numeste „Dark Fantasy” si incepe printr-un mic monolog al lui Nicky Minaj, cu accent englezesc, inspirat din versurile poeziei „Cinderella” a lui Roald Dahl. ,,You might think you’ve peeped the scene./ You haven’t, the real one’s far too mean” reprezinta primele doua versuri ale albumului. West trece direct la subiect si ne indica din start ca urmeaza sa aduca in lumina si anumite lucruri ascunse sub pres de industria muzicala si, de ce nu?, de el. Cele mai importante versuri ale piesei sunt reprezentate de refrenul „Can we get much higher?”, prin care artistul sugereaza nivelul incredibil la care a ajuns din punct de vedere al banilor si faimei, si „I saw the devil”, vers prin intermediul caruia Kanye indica nivelul apoteotic al agoniei prin care a trecut in ultima vreme. Pe langa micile detalii ce surprind gandurile artistului, piesa este si o introducere in cariera lui de muzician. In fapt, albumul prezinta ciclul vietii sale, de la copilarie pana la momentul actual. „Dark Fantasy”, in traducere „Fantezia intunecata” aduce sub lumina reflectoarelor inclinatia lui Kanye catre muzica, inca de cand era doar un copil: „I fantasized ’bout this back in Chicago” (artistul si-a petrecut copilaria si adolescenta in Chicago, Illinois.
„Gorgeous” este o colaborare intre West, Kid Cudi si Raekwon si prezinta inceputul carierei muzicale a rapper-ului, inceput incarcat de ambitie si dorinta de afirmare („Ain’t no question if I want it, I need it”), dar si de povara primelor farame de celebritate („I need more drinks and less lights”). Totusi, bunul mers al lucrurilor il face sa se simta grozav, asa cum sugereaza si titlul piesei.
Dupa inceputul plin de satisfactii, Kanye capata „POWER” si devine un sclav al propriului ego. Afirma ca face hip-hop mai bine ca oricine altcineva, se considera super-erou si crede ca are lumea la picioare. Simtindu-se indestructibil, artistului nu ii pasa de opiniile celor care nu il plac si face doar ce-l taie capul. Pana la urma reuseste s-o dea in bara si sa-si atraga mania mass-media, dar mai ales, propria furie. West ia peste picior echipa SNL, emisiunea in cadrul careia a fost intrebat in 2009 daca mama sa, care murise cu doi ani mai devreme, ar fi fost mandra de ceea ce i-a facut el lui Taylor Swift. Artistul nu da dreptul altora sa-l judece, insa este extrem de crud cu sine. El admite ca „no one man should have all that power”, si se arata deprimat, considerandu-se „schizoid man” (introvertit, cu tendinte de izolare). In finalul piesei, rapper-ul prezinta chiar ganduri sinucigase, spunand ca „this would be a beautiful dead, jumping out the window, letting everything go”. Piesa se incheie cu intrebarea retorica „You got the power to let power go?”, Kanye dorind sa arate ca incearca sa se schimbe si ca ii pare rau de toate greselile pe care le-a comis.
Urmatoarea piesa, „All of the lights”, este precedata de un mic interludiu, un instrumental foarte frumos ce ne introduce in atmosfera cantecului. Piesa reuneste foarte multe nume – poate de aici i se trage si titlul – si anume Kid Cudi, Elly Jackson, Rihanna, Fergie, Alicia Keys si Elton John. Melodia este o spovedanie a lui Kanye, dar si a celorlalti artisti care au colaborat la realizarea ei. Acestia isi prezinta regretele, nemultumirile, greselile din trecut sau dorinta de a-si expune propriile vieti asa cum sunt ele. Prin referinta continua la „lumini”, piesa face trimitere la modul in care paparazzi tortureaza vedetele, incalcandu-le dreptul la intimitate, dar si la nevoia de a face totul clar, cunoscut tuturor. West recunoaste ca a comis multe greseli si ca le regreta, isi expune tristetea vis-a-vis de moartea lui Michael Jackson, idolul sau, in timp ce Fergie admite ca a fost aproape de supradoza (membra trupei Black Eyed Peas a fost dependenta de droguri in trecut, fiind salvata de colegul ei, Will I Am), Kid Cudi arata din nou ca nu ii pasa de ce cred ceilalti, in timp ce Alicia Keys si Elton John marturisesc ca au incercat in permanenta sa expuna realitatea.
Dupa toata aceasta tristete, Kanye isi aduce aminte ca e un „Monster” si stinge luminile. Aceasta piesa este, in aparenta, cea mai indepartata de tema albumului. Totusi, West plaseaza melodia exact la jumatatea materialului, pentru a sugera haosul din gandurile si viata sale. El se prezinta ca fiind un monstru ce realizeaza profit pe banda rulanta, un monstru ce se hraneste din atmosfera creata de fanii prezenti la concertele sale. Ca si in „POWER”, Kanye se auto-proclama cel mai bun din istorie. La fel, Jay-Z si Nicky Minaj se prezinta ca entitati supranaturale, infomentate de profit si faima.
Urmatoarea melodie, „So Appalled”, poate fi considerata o continuare pentru „Monster”, o consecinta a atitudinii initiale a artistului. Jay-Z apare si el din nou, dispar Nicky Minaj, Rick Ross si Bon Iver, insa se implica Swizz Beatz, Cyhi Da Prynce, RZA si Pusha-T. Kanye se arata consternat de dezgustul celor ce il inconjoara cu privire la faptele sale si hotaraste sa trateze toate acestea cu indiferenta. Printre altele, West ne atrage atentia ca Donald Trump se imbogateste din buzunarele cetatenilor, in timp ce Cyhi Da Prynce se mandreste ca Dumnezeu l-ar asculta daca ar avea un iPod. Concluzia piesei este trasa de Swizz Beatz: viata poate fi ridicola de multe ori.
Dupa ce trece de la deprimare la nostalgie, apoi la indiferenta si consternare, Kanye revine la firul povestii vietii sale abordand subiectul relatiilor amoroase in urmatoarele patru piese. Viata rapper-ului a fost marcata de doua relatii importante si de lunga durata. Alexis Phifer a fost marea iubire a lui West, cei doi fiind impreuna timp de sase ani, intre 2002 si 2008. „Devil in a new dress” este un amalgam de romantism, dezamagire dar si surprindere. Iubirea lui Kanye pentru Alexis a fost uriasa, si inca nu poate sa inteleaga de ce s-a incheiat totul intre ei. Faptul ca i-a furat inima si l-a abandonat fara explicatii, o transforma pe Phifer intr-o intruchipare a diavolului. Rochia este, de fapt, corpul lui Alexis, o masca pentru dusmanul divinitatii. Rana din inima lui Kanye ramane deschisa.
„Runaway” prezinta incercarea de evadare a artistului si dorinta sa de a se vindeca si de a porni o noua viata. Tot in „Runaway”, artistul isi auto-caracterizeaza latura sentimentala. El recunoaste ca nu a fost niciodata cel mai romantic om din lume, si admite ca se concentreaza pe cariera si munca sa, fapt ce-l transforma intr-un incapabil. El pare sa o inteleaga pe Alexis si chiar ajunge s-o sfatuiasca sa fuga cat de tare cu putinta de el. West face si niste dezvaluiri destul de picante, afirmand ca i-a trimis iubitei o poza cu propriul organ genital. Pusha-T intareste aceasta afirmatie, prin versul „24/7, 365, p*ssy stays on my mind”, vers ce il face pe Kanye sa para un obsedat sexual. Omul chiar nu e romantic! In final, West isi plange putin de mila, remarcand ca nesimtirea sa ii face pe ceilalti sa arunce cu nonsalanta toata vina asupra lui.
Cea de-a doua poveste de dragoste in care a fost implicat artistul este cea dintre el si Amber Rose. Alaturi de Amber, Kanye a avut, timp de doi ani, o relatie incarcata de fantezie si placere. In „Hell of a life” este prezentat tumultul vietii sexuale a cuplului.
Dupa doi ani, cei doi se despart. Relativ previzibil, avand in vedere ca relatia lor parea mai mult o aventura. In „Blame Game” West se arata deprimat si dupa aceasta despartire, insa nu chiar atat de mult ca dupa prima. El explica insuccesul povestii lor prin prisma discutiilor contrarii mult prea dese si a aventurilor lui Rose. In final este redata o convorbire telefonica intre Amber Rose si amantul ei (posibil Wiz Khalifa, actualul iubit al modelului american) pe care Kanye a ascultat-o in mod intamplator. Din discutia celor doi reiese faptul ca West a invatat-o pe Amber diverse trucuri legate de sexualitate si cum sa se comporte fata de iubitul sau. Yeezy se considera mentorul fostei sale iubite. Melodia aceasta este extrem de atractiva, intrucat imbina deznadejdea si dezamagirea prin care trece West cu un umor extrem de fin.
Penultima piesa, „Lost in the world” sintetizeaza, practic, senzatia pe care o traim de-a lungul intregului album. Kanye se simte pierdut intre extreme. El oscileaza intre iad si rai, intre razboi si pace, intre bine si rau. In final incepe un mic discurs, ce se continua in ultima piesa a albumului, „Who will survive in America”. West se foloseste de un sample (lucru obisnuit pentru el, de altfel) extras din Gil-Scott Heron. Realizeaza astfel o scurta radiografie a societatii americane, defineste democratia din punctul sau de vedere (“All I want is a good home and a wife/
And a children, and some food to feed them every night”)si se foloseste de versul „After all is said and done, build a new route to China if they'll have you”pentru a ironiza situatia critica in care se afla economia americana. Dupa cum se stie, expertii sustin ca in scurt timp China va deveni prima putere pe plan mondial din punct de vedere economic.
Piesa bonus, „See me now” o introduce in scena pe Beyonce, care face si ea aluzie la intrebarea celor de la SNL pentru Kanye, prin versurile „I know one thing, my mama would be proud/
And you see me looking up/
Cause I know she’s looking down right now”. Kanye face aluzie si la a sa latura religioasa, ironizandu-l pe Lucifer. In finalul piesei, el raspunde in mod ironic acuzatiilor de rasism: “Black excellence, baby – we the elite” si incheie intr-o nota umoristica albumul prin deja consacrata replica “Imma let you finish, but I got Beyonce on the track…”. Evident, finalul este unul ironic fara discutie, dar multi s-au grabit sa-l acuze din nou pe West, asa cum era de asteptat. Ultimul vers caracterizeaza pe scurt calitatea artistilor prezenti pe material: “We the greatest in the world”.
Concluzia ar fi ca Yeezy nu se dezminte nici de data aceasta. ,,My beautiful dark twisted fantasy” nu are o tema anume. West a reusit sa cuprinda in 14 piese intreaga esenta a propriei vieti, sa-si explice greselile si deciziile, sa descrie in mod sublim haosul din propria minte, sa-si atace fosta iubita si sa dea din nou in presa si paparazzi. Kanye se poate considera, acum, un artist complet. Acest album merita ascultat nu doar de fanii hip-hop-ului, ci de toti iubitorii muzicii. Trebuie sa mentionez faptul ca West a realizat si un scurt metraj de exceptie ce are la baza melodiile de pe MBTDF.
Nota personala: 9,5 / 10
Cea mai buna piesa din punct de vedere al versurilor: ,,Blame Game”
Cea mai buna piesa din punct de vedere al instrumentalului: ,,POWER”
