O zi din an ne-au lasat-o stramosii nostri pentru a fi dedicata iubirii. Si in restul anului ne trebuie afectiune, insa parca de Dragobete sentimentele sunt sub o alta aura.
Flori frumoase, buchete cu flori de camp, coronite, costume populare si zambete sincere. Cam acesta este modul autohton de ridicare pe un piedestal frumos al sentimenului numit iubire.
Pe vremea cand nu existau tratamente special realizate in saloanele de infrumusetare, in dimineata zilei de Dragobete fetele strangeau zapada proaspata, o topeau si se spalau cu apa astfel obtinuta pe cap, crezand ca vor avea parul si tenul placute admiratorilor. Aceste mici superstitii le faceau zilele si noptile pline de entuziasm.
Fiecare floare era culeasa de fete in costume populare si sub ecoul cantecului popular. Aceasta sinceritate autohtona romaneasca lipseste in ziua de astazi daca este sa analizam critic asupra superficilitatii care ne inconjoara.
O zi in an sa avem iubirea in inima mai romanesc si mai frumos. Cu gandul la stramosi, la comori pe care ni le-au lasat si la gandul ca de Dragobete sinceritatea era la rang de virtute.
La multi ani tuturor indragostitilor romani!
