Dracula, personaj ce apartine de cultura romaneasca medievala, fascineaza lumea istorica si literara prin numeroasele legende care stau la baza formarii mitului sau, cu o persistenta extrem de indelungata, hranita de groaza pe care au starnit-o faptele voievodului Vlad Tepes impotriva turcilor. Legenda lui Dracula a beneficiat de un ecou international, imaginea sa fiind vector important in promovarea brandului de tara al Romaniei in exterior. Desi s-a incercat in nenumarate randuri gasirea unui punct de legatura intre personalitatea istorica, Vlad Tepes si personalitatea de domeniul fantasticului, Dracula, nimeni nu poate sa spuna cu exactitate unde se incheie legenda pentru a lasa loc istoriei.
Ce spune istoria?
Se spune ca Vlad Tepes, fiul lui Vlad Dracul s-a nascut in anul 1431, cel mai probabil la curtea domneasca din Targoviste. Tatal sau, Vlad Dracul a fost cavaler in Ordinul Dragonului, ordin cavaleresc dat in Estul Europei ce avea ca scop oprirea extinderii Imperiul Otoman. Blazonul Ordinului Dragonului era reprezentat de un dragon si o cruce, ca semn al crestinitatii, iar Vlad Dracul a pus acest blazon peste tot, steaguri, sigiliu si chiar monede. Fiul sau Vlad al II-lea, obisnuia sa se semneze cu numele sau, fapt care poate fi dovedit printr-o insemnare documentara din anul 1459. „A”-ul de la sfarsitul numelui Dracul reprezenta un mod de stabilire a apartenentei, Dracula fiul lui Dracul.
Cel de al doilea nume al sau, Tepes, i-a fost atribuit la scurt timp dupa moartea sa, in anul 1476, din cauza modului extrem de crud in care ii pedepsea pe turci, tragandu-i in teapa. Desi acest mod de executie starnea groaza, se spune ca lui Vlad Tepes ii placeau aceste executii in masa, varful parilor in care erau infipte victimele formau de cele mai multe ori o „padure”, iar acesta obisnuia sa organizeze ospete in fata acelei privelisti cutremuratoare.
O legenda spune ca, aceasta ura nestavilita a lui Vlad Tepes pentru turci se datora faptului ca, copil fiind, a fost luat ca ostatic de catre turci si a fost martor la asasinarea intregii sale familii si a chinurilor prin care acesata a trecut.
Nici legatura pe care acesta o are cu Castelul Bran nu este una atestata istoric. Insa, Castelul Bran a fost botezat Castelul lui Dracula, cu trei decenii in urma, de catre turisti, in special de catre turistii americani, care veneau aici in cautarea lui Dracula, personajul literar si de film din romanul lui Bram Stoker, castel care seamana destul de bine cu cu castelul descris de catre autorul romanului. Istoria atesta cateva campanii intreprinse de catre Vlad Tepes, cu scopul de a-i pedepsi pe negustorii sasi care incalcau poruncile sale, in legatura cu comertul care se facea in targurile din Tara Romaneasca, iar trecerea sa se fi facut pe la Bran, trecatoare ce facea legatura intre Brasov si resedinta domnului muntean. O alta legenda care ar atesta legatura dintre Castelul Bran si Vlad Tepes, spune ca aici ar fi fost inchis acestra, timp de doua luni inainte sa fie intemnitat la Cetatea Visegrad de catre Matei Corvin.
Totul a inceput de la romanul autorului britanic, Bram Stoker…
Mitul lui Dracula este rezultatul unui amestec de fapte istorice, baza pentru nenumarate legende legate de domnia lui Vlad Tepes, dar si a consemnarilor unor cronicari din acea vreme, care il pun pe voievod intr-o lumina mai putin favorabila si care au fost si mai mult amplificate de asemanarile cu personajul de fictiune al romanului lui Bram Stoker. Astfel, Bram Stoker s-ar fi putut inspira cu usurinta din cateva gravuri sasesti din secolul al XV-lea, unde Vlad Tepes era descris ca un monstru, un mare amator de cruzimi, un tiran sangeros, pentru a creiona personalitatea personajului sau de roman. Desi, acest personaj este unul fictiv, faptele Contelui Dracula, dar si sfarsitul acestuia au la baza credintele populare stravechi ale poporului roman in existenta unor forte ale raului: vampirii sau strigoii.
In credinta populara, vampirii sunt de fapt oameni morti care in urma unei pedepse sau a unui blestem din timpul vietii, isi parasesc noaptea mormantul si ratacesc printre oamenii vii, bandu-le sangele, ca fiind singurul lor mod de hrana.
Ca personalitate istorica acesta sugereaza un simt al dreptatii iesit in comun, pe care l-a pus in practica prin mijloace extrem de crude, dar care nu se reflecta si in personajul Dracula, transpus atat in roman cat si pe marele ecran. In schimb, constructia personajului din roman, difera foarte mult de modul in care erau descrisi majoritatea vampirilor si fortele raului in acele vremuri, ca fiind niste creaturi hidoase, de cele mai multe ori respingatoare si a caror natura malefica poate fi cu usurinta recunoscuta de oameni. Contele Dracula este descris ca fiind fermecator, ceea ce il ajuta sa isi ascunda adevaratele intentii, cu o forta fizica nemaintalnita si imunitate la metodele obisnuite de atac.
Trebuie recunoscut faptul ca daca Bram Stoker nu ar fi scris romanul in anul 1897, Dracula/Vlad Tepes ar fi ramas necunoscut in afara Romaniei. Desi romanul trece cu mult de limita reala si istorica, investirea lui Vlad Tepes cu atributele unui vampir, il face sa aiba o notorietate extrem de mare si persistenta in timp.
Prima ecranizare a romanului a fost facuta in Germania, in anul 1922 si s-a numit „Nosferatu- Simfonia Groazei”, avandu-l in distributie pe actorul Max Schreck. Cea mai fidela ecranizare a romanului, dar si cea mai cunoscuta ramane cea a lui Francis Ford Coppola din anul 1992, avand in distributie actori consacrati precum: Gary Oldman in rolul Contelui Dracula, Anthony Hopkins, Winnona Ryder, dar si Keanu Reevs.
Alte legende care au dus la asemanarea dintre Dracula si Vlad Tepes…
Una dintre legende spune ca Vlad Tepes, plecat la lupta, isi lasa sotia mult-iubita, Elisabeta, singura in castel. Turcii pun la cale un plan in urma caruia ataca castelul iar regina se sinucide. Vlad Tepes se intoarce acasa si isi gaseste sotia intr-o balta de sange, fapt pentru care, plin de durere il huleste pe Dumnezeu si isi vinde sufletul Diavolului, in schimbul nemuririi.
O alta legenda spune ca transformarea lui Vlad Tepes in Contele Dracula, cel insetat de sange se datoreaza faptului, ca potrivit obiceiului din acea vreme, invingatorul unei lupte isi potolea setea cu sangele celor invinsi.
Surse: www.leadertour.ro
