Semaforul este cel fara de care viata noastra in trafic ar fi zilnic, un calvar. Inca din primii ani de scoala invatam semnificatiile celor 3 culori.
Insa de unde vin?
Primul detaliu ar fi ca nu masinile au fost primele care au “stat” la semafor, ci trenurile. In anul 1868, in frumoasa Londra, la intersectia strazilor George si Bridge a aparut legendarul semafor. Istoria ne spune ca in timpul zilei, existau mici bariere actionate manual de o persoana special angajata de caile ferate. Lipsa tehnologiei sprijinea efortul fizic iar lucrurile erau mult mai greu de realizat. Acestea aveau 3 pozitii: la orizontala insemna oprit, la verticala insemna liber si la 45 de grade insemna ca atentia trebuie sa fie la marita. Tot istoria ne spune ca noaptea era folosit un felinar pentru a atentiona pe cei care calatoreau la ore tarzii. Nu se stiu motivele profund argumentate, dar pentru a semnala ca traficul este liber, ca trenul are libera trecere, a fost ales un borcan real de muraturi din sticla verde, decupat special in acest scop. De aici s-a nascut si a ramas culoarea verde.
Asadar rosu, este asociat si cu natura culorii, ceva interzis, lipsa accesului, verdele de la delicioasele muraturi, borcanul buclucas de muraturi, iar culoarea galben se pare ca a fost o lipsa de creativitate, si pentru a semnaliza culoarea intermitenta au folosit o sticla galbena, fiind la indemana intr-un moment de decizie.
Acum parca stau alftel la semafor si astept verdele, chiar daca in Bucuresti se claxoneaza si nimeni nu mai are timp de nimeni, cate un pont din istorie iti schimba uneori zilele.
