In cautarea statorniciei care-i sade bine unui oras, Micul Paris si-a infranat escapadele spre civilizatie si aspiratiile nobiliare, ramanand captiv in Bucuresti. Istoria, insa, l-a pastrat in amintire fara a-i stirbi din reputatie. Desfat pentru privire si prilej de refugiu pentru arta, Bucurestiul de dupa primul razboi mondial si pana la al doilea a pastrat vie iluzia bunastarii si a bunului-gust. A fost micul nostru triumf aristocratic. Si cu un reflex deja format de intoarcere spre trecut pentru a tinti spre viitor, Micul Paris se strecoara in orgoliile noastre si ne umple sufletele de mandrie, chiar daca perioada de stralucire a fost scurta si fara precedent. Ce-a mai ramas din frumusetea acelui oras se ascunde sub chip de monument istoric, scotand la iveala prea putin din eleganta arhitecturii de sfarsit de secol XIX, inceput de secol XX.
Trecand in revista cateva din bijuteriile arhitecturii de atunci speram sa trezim nu doar nostalgia vremurilor bune, ci si dorinta de a le readuce in prezent.
Palatul Artelor (Muzeul Militar)
Construit pe locul in care se afla in prezent Parcul Carol I, atunci dealul Trocadero sau dealul Filaretului, Palatul Artelor adapostea “Muzeul trecutului nostru”, destinat a conserva “tot ce priveste neamul romanesc, de la constituirea sa si pana in prezent”. Palatul, proiectat de arhitectii Victor Stefanescu si Stefan Burcus pentru Expozitiunea Generala Bucuresti 1906, se intindea pe o suprafata de 2413 mp, avand expuse in muzeu creatiile celor mai reprezentativi pictori romani. Intre acestia se numara Nicolae Grigorescu, primul dintre fondatorii picturii romane moderne, George Demetrescu Mirea, cel care a executat pictura plafonului Casei Vernescu din Bucuresti si care la indrumarea lui Nicolae Grigorescu a obtinut o bursa de studii la Ecole des Beaux Arts din Paris, Theodor Aman, intemeietor al primelor scoli romanesti de arte frumoase de la Iasi si Bucuresti, si Ion Andreescu, pictor, pedagog si academician roman.
Sala centrala a palatului era dedicata sarbatoririi a „doua figuri mari ale neamului nostru: Marele imparat Traian, la originea zamislirii nationalitatii romane, si primul Rege al Romaniei, Marele Domnitor Carol I„. Era expusa si o macheta a podului lui Traian de la Severinsi alta a podului de la Cernavoda. Pentru perioada dintre epoca romana si cea a domniei lui Carol I erau prezentate planurile cetatilor de scaun ale Tarilor Romane(Cetatea de Scaun a Suceveisi Curtea Domneasca din Targoviste), dar si fotografiide la alte monumente medievale sau exponate care aminteau de domnitoriiromani.
Activitatea muzeului a fost temporar suspendata in urma puternicului incendiu din vara anului 1938 si a incetat definitv dupa cutremurul din 1940. Palatul a fost demolat in anul 1943, pentru ca in locul sau sa se amenajeze un complex memorial – Cimitirul Eroilor Neamului – care urma sa cuprinda: Monumentul Eroilor Neamului, Muzeul Militar, cimitirul propriu-zis si cladirile administrative. In toamna anului 1944 lucrarile au fost sistate iar santierul lasat in parasire.
In prezent, pe locul ocupat odinioara de Palatul Artelor este amplasat Mausoleul din Parcul Carol.
Biserica Sfantul Spiridon
A fost construita intre anii 1852 si 1858 dupa un plan arhitectural deosebit, cu o turla centrala si doua turnuri in fata. Stilul constructiei este gotic, cu elemente de arta moldoveneasca. In interior sunt de semnalat coloane de marmura, vitralii colorate artistic, cu scene biblice si sfinti, executate la Viena. In picturile realizate de Gheorghe Tattarescuin 1862se pot observa influente ale Renasterii.
In prezent se numeste Biserica Sfantul Spiridon Nou si se afla pe Bulevardul Dimitrie Cantemir. Este cea mai mare biserica ortodoxa din Bucuresti, fiind restaurata in mai multe randuri in urma deteriorarilor cauzate de cutremurul din 1940, bombardamentele din 1944 si lucrarea de constructie a metroului bucurestean, fiind chiar in pericol de daramare in perioada comunista.
Hanul lui Manuc
Monument arhitectural construit de renumitul negustor armean Manuc-bei in secolul XIX. A fost initial format din 15 pivnite boltite, 23 de pravalii, saloane, magazii, camere destinate servitorilor, bucatarii, dar si incaperi ce aveau ca scop gazduirea a peste 500 de persoane. In a doua jumatate a secolului al-XIX-lea este cumparat de Lambru Vasilescu, iar lacasul este transformat intr-un hotel renumit pentru balurile vremii si spectacole de teatru; se spune ca pe langa evenimente mondene aici s-au purtat negocierile care au dus la incheierea pacii din razboiul ruso-turc din 1812, dar si unde au avut loc discutiile premergatoare intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial. La inceputul anilor ’90 incinta Hanului lui Manuc avea rol de restaurant, pastrandu-si arhitectura in stil brancovenesc, cu cele doua etaje, arcade mari, ornamentate, de lemn, si terasele care inconjoara curtea interioara.
In zilele noastre gazduieste un hotel si un restaurant cu specific romanesc.
Palatul Ministerului Afacerilor Externe
Palatul Ministerului Afacerilor Externe din Piata Victoriei sau Palatul Sturdza a fost proiectat de catre arhitectul Iulius Reiniqke si construit intre anii 1898 si 1901. I se spunea Palatul Sturdza pentru ca a fost facut pentru printul Grigore M. Sturdza, fiu al domnitorului Mihail Sturdza, care nu a apucat sa vada terminarea constructiei. Dupa moartea sa in 1901 familia a vandut cladirea statului care a transformat-o in sediul Ministerlui Afacerilor Externe.
Dupa cutremurul din 1940 cladirea a fost serios avariata, ca apoi in urma bombardamentelor din 1944 sa fie demolat tot ce mai ramasese din ea. In apropiere incepuse inca din 1937 constructia unui alt sediu al Ministerului Afacerilor externe, o cladire a carei arhitectura era considerate ca fiind de inspiratie fascista. A suferit si aceasta cateva modificari dupa reparatiile din urma bombardamentelor din ’44, iar azi gazduieste Guvernul Romaniei.
Palatul Spayer
Palatul Speyer cunoscut si sub denumirea de Casa Marmorosch Blank, situat pe strada Batistei a fost ridicat in 1900. Arhitectul Louis Blanc a realizat, conform cerintelor proprietarului, Herman Spayer o constructie in stil Ludovic al XV-lea. Decoratiile fatadelor si echilibrul volumelor fac din aceasta cladire un monument de referinta pentru arhitectura Capitalei. Realizata pentru o familie foarte bogata ea este construita pe patru nivele si are trei intrari, una dintre ele comunica cu toate incaperile printr-o scara de marmura. In exterior avea o gradina superba, sera, grajduri iar interiorul amenajat cu cea mai mare atentie la detalii de catre acelasi architect era incarcat de ornamente de bronz, tapet din matase, coloane de marmura, plafoane pictate. Cateva dintre picturi s-au pastrat si azi.
In timp cladirea a suferit modificari radicale. Dupa H. Spayer au urmat mai multi proprietar, in perioada comunista a fost nationalizata iar unele incaperi erau folosite pe post de depozit.
Palatul si Biserica Domnita Balasa
Istoria Bisericii ,,Domnita Balasa” incepe undeva pe la mijocul secolului al XVII- lea, cand a fost ctitorita de Domnita Balasa, fiica a lui Constantin Brancoveanu, si sotul ei, banul Manolache Rangabe, zis Lambrino. In 1751 este ridicat alaturi asa numitul Palat Balasa care a fost folosit ca azil de batrani si scoala.
La cutremurul din 1838 biserica a fost daramata si construita o noua cladire in stil neo-gotic (intre 1838-1842) ctitorita de Safta Brancoveanu. Insa cladire nu rezista prea mult, degradata din cauza infiltratiilor de apa este daramanta la 1881.
Asa cum e ea cunoscuta azi a fost construita intre 1881 si 1885 in timpul regelui Carol I si a reginei Elisabeta dupa un plan arhitectural ce apartinea lui Alexandru Orascu. Biserica a mai fost restaurata ulterior in urma cutremurelor din 1940 si 1977.
Azilul ,,Domnita Balasa”, construit in forma de ,,U” avea alaturi o gradina frumoasa si statuia domnitei Balasa. Insa cladirea dispare odata cu spitalul Brancovenesc si hala de sticla de la Piata Mare, in anii 80, la sistematizarea Pietei Unirii. Statuia din fata azilului a fost mutata in parcul bisericii.
Cladirea bisericii ce apare azi ca o constructie in stil neoromantic si neobizantin figureaza ca monument de arhitectura pe lista oficiala a monumentelor istorice din tara.
