Marius Damian este unul dintre actorii ce joaca pe scenele Teatrului Odeon. Este scenograf, caricaturist, dar pe langa toate acestea este un om care te intampina ca si cum te-ar cunoaste de o viata, cu zambetul pe buze si cu multa energie. S-a nascut in Focsani pe data de 12 mai 1979. A terminat liceul militar de la Campulung Moldovenesc, dupa care a studiat la Facultatea de Arta Teatrala din Targu Mures. Acum il putem vedea in piese precum “Netotu’”, “Pyramus & Thisbe 4you”, “In container”, “Capra sau cine e Sylvia?”
National Magazin: Desi esti absolvent al liceului militar ma faciscineaza faptul ca ai ales un alt drum in viata. De unde a pornit aceasta dorinta?
Marius Damian: Ma bucur ca folosesti termenul “fascinat” deoarece pe multi ii surprinde, pe mine nu m-a fascinat intr-atata cariera militara, iar debutul ideii de a ajunge acolo a fost repercusiunea situatiei de acasa in care ma aflam cu familia, m-am gandit ca ar fi un mare ajutor pentru mama si ca o sa rezolv unele probleme, dar imi inchipuiam cu totul altfel cariera militara. La varsta adolescentei foarte multe lucruri sunt niste himere, niste idei fara forma, dar fondul il gasesti cum e firesc dupa ce traiesti experiente in situatia si masca respectiva. Tin sa mentionez ca am intalnit niste oameni minunati, nu ma refer doar la prietenii mei de suflet si la momentele extraordinare pe care le-am petrecut cu ei (sper sa scriu o carte cand voi avea timp si rabdare, care ar putea fi un roman foarte frumos) si ma refer si la corpul de profesori, cativa, pentru ca incet am devenit foarte selectiv. Liceul militar paradoxal, mi-a dezvoltat latura artistica, m-am autodeterminat foarte usor si asta a stat la baza evolutiei mele ulterioare.
National Magazin: Nu te-ai simtit niciodata diferit fata de elevii care proveneau din licee cu profil de teatru?
Marius Damian: Asta cu licee de teatru este o “gargara”, iar eu am o convingere care probabil o sa se modifice in timp si anume ca tot ce inseamna vocatie nu trebuie institutionalizat chiar daca acum sunt intr-o institutie (Teatrul Odeon). Exista o forma artistica in fiecare dintre noi si poate sa ia amploare si sa ajunga la un anumit nivel de performanta daca este intretinuta aceasta parte. Unii pot face performanta fara sa treaca neaparat printr-o academie, un liceu, de aceea consider ca terminologia de scoala de vocatie are forma unui dicteu plictisitor, pentru mine. De aici si ideea ca putina lume stie la varsta liceului ce isi doreste si uite asa apar multe nefericiri, multe drumuri esuate, dar asta se leaga intim de ce gandeste fiecare si conteaza foarte mult oamenii pe care ii intalnesti, maiestri care te ajuta sa-ti dai seama daca esti pe drumul corect sau incorect.
National Magazin: Care a fost exemplul tau de viata, omul care te-a impresionat prin ceea ce a facut in cariera?
Marius Damian: Apropo de varsta la care esti ridicol, bine si acum sunt de multe ori ridicol (zambeste), in scoala generala eram fericit acasa, dar aveam sufieciente lipsuri incat sa ma simt ingradit in anumite directii si atunci un model de care acum rad era Schwarzenegger, pentru ca mi se parea un exemplu de vointa. A plecat de acasa, avand un tata sever si cu toate astea si-a impus sa ajunga un sportiv de la un schilod care era, sa ajunga guvernator si sa aiba o cariera si o stea a sa. Il apreciam nu pentru ce facea in filme, iar acum nu mai poti vorbi despre el ca actor, asta fiind un alt concept, total tampit, dar pentru vointa si felul lui de a merge inainte si de a crede in visul lui. Acum si ideea de ideal mi se pare ridicola, abnegatia acesta de a face ceva anume, lucrurile trebuie sa vina de la sine in masura in care stii sa-ti respecti natura ta, natura lucrurilor si ordinea universala.
National Magazin: Dupa ce ai aparut in reclama pentru votca Romulus, oamenii au inceput sa te recunoasca pe strada si sa fii mult mai cunoscut. Nu te-ai gandit sa faci cariera si in televizune?
Marius Damian:: Asta este o alta coordonata in care cred prentru ca sunt nevoit sa cred si nu am cum s-o ignor. Colaborez cu televiziunea, pe alta parte decat pe cea de imagine. Imi place zona filmului si am deja un film care va avea premiera in luna aprilie. Legat de discutia cu aparitia mea, da e adevarat, in masura in care pui si un castravete la televizor si-l dai de vreo sapte ori incepe sa fie important. In cazul meu, fara sa incerc fiu modest ca nu am de ce, reclamele in care am aparut au fost o sansa pentru ca am avut si o partitura actoriceasca care a iesit foarte bine. In ceea ce priveste reactiile, da au fost discutii, “degete pe strada”, reactii enervante si in general agasante, dar n-am dat foarte multa atentie lucrurilor astora. Repet, televiziunea, nu spun ca ea este un rau necesar, este o prezenta in viata noastra, o constanta si sunt sigur ca vor veni si alte forme mai obscure care vor deveni importante. Pana la urma traim viata asta si facem tot ceea ce este legat de ea, dar nu stim daca este neaparat bine.
National Magazin: De ce personaj te simti cel mai apropiat, in care te regasesti cel mai mult?
Marius Damian: O sa incep si eu cu “bla bla-ul” asta cu care incepe toata lumea, dintr-un un egoism pe care il intelege oricine, in orice profesie te-ai afla, pui in orice faci cate o bucatica din tine. Paradoxal sunt apropiat de toate si in acelasi timp nu sunt apropiat de niciunul. Nu am o dependenta fata de un personaj anume si cred eu, datorita educatiei mele pe care mi-am facut-o prin maiestri sau prin cunostintele acumulate prin lecturile mele, nu sunt un actor care sa ma contopesc cu personajul, asta e schizofrenie. Intr-adevar le iubesc, dar mai important este sa le iubeasca spectatorii. In plus sunt niste himere. Nu e vorba de materialitatea unor lucruri sau de faptul ca nu pot sa iubesc niste vise, dar cum sunt un perpetu visator nu am de ce sa ma opresc la doua trei personaje.
National Magazin: De-a lungul carierei ai intalnit oameni care sa-ti puna piedici in ceea ce ti-ai dorit sa faci?
Marius Damian: Daca au fost i-am uitat. Ma consider un om norocos, am o familie frumoasa, bucuria mea sunt copii, am deja doi copii frumosi si asta e cel mai important. Lumea nu s-a comportat altfel decat a fost inainte si pana la urma totul da in discutia de simpatii si antipatii. Daca m-ai fi intrebat asa, da, ti-as fi zis ca am foarte multi oameni antipatici la fel cum am si foarte multi oameni simpatici.
National Magazin: Pe langa faptul ca esti actor, esti si scenograf la “Vocea Romaniei” si caricaturist. Le consideri pasiuni sau meserii?
Marius Damian: Caricatura este altceva decat scrisul. Desenul este o latura a mea care s-a nascut timpuriu in mine, pe la 5-6 ani, iar muza mi-a fost mama care desena destul de bine. Incet, creionul si hartia au devenit jucariile mele cele mai frumoase si au ramas pana acum. Am un fetis pentru hartie si creion, nu e nimic pervers, pentru cei care s-ar gandi la asta. Cu scrisul am inceput sa cochetez si raman la acest verb “a cocheta” prin liceu, chiar daca acum lucrez in niste echipe de creatie a unor super show-uri la MediaPro, unde ma simt foarte bine si unde mi-am gasit locul alaturi de niste oameni minunati.
National Magazin: Daca ar fi sa schimbi ceva in teatrul romanesc, ce ai schimba?
Marius Damian: Intrebarea asta are tot ceva de ideal, iar eu nu cred in idealuri, nu vreau sa schimb ceva in teatrul romanesc. Oricum sintagma asta este destul de mare, neinteleasa si foarte “aerata”. “Aerata” poata sa aiba o conotatie pozitiva, dar in ceea ce ma priveste are mai mult o conotatie negativa. “Teatrul romanesc” suna asa foarte arhitectonic, iar eu nu ma pricep la arhitectura si nici nu vreau. As vrea sa-mi construiesc o casa care sa aiba lumini, o curte si o gradina gospodareasca (eu deja am o camera a mea aici in teatru), iar in timp poate sa devina un mod de a construi case.
National Magazin: Unde te vezi peste cativa ani? Tot in lumea teatrului?
Marius Damian: Invariabil da, in teatru. Teatrul e mai mult decat ce vad spectatorii. Poate multi nu vad decat o cladire in care vin niste actori talentati in cautare de superlative, care joaca, trag cortina, pun muzica, dar teatrul e o forma de expresie umana. Eu vreau sa vad lumea regasind pacea, ma vad in pace cu totul si vreau sa am mai mult timp liber pentru ceea ce iubesc cu adevarat. Momentan sunt intr-un TGV (train a grande vitesse) si-mi place, dar vreau sa mai admir si peisajul. Intr-o buna zi vreau sa am telefon direct cu conductorul trenului sa-i spun sa opreasca, ca nu stau mult, dar vreau sa ma odihnesc un pic.
“Teatrul e mai mult decat o cladire in care vin actori in cautare de superlative, e o forma de expresie umana”, Marius Damian
