Mihai Ladunca, nascut la 25 iulie 1980 intr-o familie de preoti, a urmat cursurile Facultatilor de Teologie si Arte Plastice cu specializarea Pedagogie si Arta Decorativa. In prezent director de Marketing la Scorpion, dealer Volkswagen si Audi din Vrancea, iar in paralel cu activitatea de marketing realizeaza lucrari religioase precum icoane, vitralii, mozaicuri sau restaurari. Se va lasa descoperit putin cate putin, raspunzand pozitiv initiativei noastre.
National Magazin: Pasiune pentru pictura sau hobby?
Mihai Ladunca: Totul a pornit de la pasiunea pentru religie si Biserica. Aveam pana in 8 ani si tata care era preot (inca este) ma ducea la Biserica si ma tinea langa el in altar. Acolo nu stiam ce sa fac, ma plictiseam si ma uitam pe peretii pictati. La un moment dat incepusem sa analizez picturile. Unele imi placeau altele nu.
Dupa 15 ani am absolvit facultatea de teologie de unde am invatat ce inseamna dogma, istoria bisericii si arta crestina. Dorinta si initiativa de a urma facultatea de arte a fost una fireasca. Acolo mi-am completat cunostintele in arta si am exersat suficient de mult.
Ca o concluzie, pictura este pentru mine pasiune, traire, spiritualitate, un mod de a-mi castiga existenta si un hobby.
N.M.:Cum ti-a venit ideea deschiderii unui atelier de pictura?
M.L.: Inceputul a fost unul obisnuit. La biroul din camera mea mi-am amenajat spatiul pentru pictura. Era foarte stramt, dar cu inspiratie.
N.M.: Ce pictezi? Ce reprezinta icoanele pentru tine?
M.L.: Icoana este o fereastra catre divinitate. De fiecare data cand incep o icoana noua simt emotii foarte puternice si teama.
N.M.: Am aflat ca tii si cursuri de iconografie! Cum se realizeaza o icoana?
M.L.: Da. Ideea mi-a fost sugerata de un prieten care mi-e aproape. Mai mult, in ultimul an am ajutat cateva cunostinte sa schiteze o icoana. Succesul acestui “ajutor” m-a facut sa ma gandesc la “Ce-ar fi daca…”. Pasiunea si abilitatea pentru pedagogie mi-am dobandit-o in timpul studentiei la teologie cand am predat religia la scoala. Deci acest subiect imi este cunoscut.
Mai mult impletesc pasiunea cu modalitetea de a ma intretine. Sa nu va faceti iluzii, din atelier nu devii miliardar, cum nici nu mi-am propus. Eu vreau doar sa imi impartasesc pasiunile.
In ceea ce priveste modul de realizare al icoanei… Icoana o incepi cu dorinta sufleteasca de a reprezenta Sfinti. Restul se numeste pictura si nu am spatiu sa detaliez. Cine nu tine cont de partea spirituala a icoanei se trezeste la sfarsit cu o imagine ce are un subiect religios si atat!
N.M.: In ce stil pictezi?
M.L.: Eu pictez in stilul original bizantin; adica pe lemn de tei tratat cu clei de oase si praf de creta, cu pigment si emulsie de ou vernisat, cu poita de aur si vernice pe baza de rasini naturale.
Trist este ca din Grecia ne vin in ultima vreme foarte multe falsuri ce sunt numite “icoane traditionale grecesti”. Acest lucru modifica perceptia cumparatorului cu privire la traditie si originalitate.
N.M.: Care este motto-ul tau de artist?
M.L.: Fara compromisuri; picteaza icoana doar daca esti pregatit sufleteste!
N.M.: Ai expus pe undeva? Ai o galerie online unde iti expui picturile?
M.L.: Am avut cateva expozitii de grup in Constanta si in Focsani. Eu insa lucrez numai pentru comenzi si nu am posibilitatea sa adun suficiente lucrari pentru expozitii.
Lucrarile mele pot fi vazute pe Blog (http://mihailadunca.blogspot.com/). Acolo sunt dezbatute si alte subiecte ce tin de spiritualitate.
N.M.: Ce este arta in viziunea ta?
M.L.: Inspiratie, munca, estetica, toate imbinate ideal.
N.M.:Paul Evdochimov spunea ca ”arta nu se dezbate, se afirma”. Cum stii ca mesajul pe care vrei sa il transmiti printr-o lucrare a fost captat de public?
M.L.: In ceea ce fac eu afli imediat. Mi se intampla adesea sa vad lacrimi in ochii oamenilor atunci cand le ofer icoana. Atunci stiu sigur ca le place!
Pe de alta parte, ma straduiesc sa nu sochez. Nu vreau sa realizez interpretari artistice ale unor sfinti. Ma rezum la a intruchipa sfintii asa cum scrie in Erminie.
N.M.: Ce pictor te inspira?
M.L.: Am mare admiratie pentru Rubliov, Teofan Grecul, dar si pentru un pictor contemporan care se numeste Theodoros Papadopoulos. Ma intimideaza usurinta cu care lucreaza.
N.M.: Ce faci cand nu pictezi?
M.L.: Schitez icoane, imi pregatesc blaturi sau caut pe internet alti iconari. Mai am pasiune foarte puternica pentru fotografie. Nu vreau sa uit de ultima mea pasiune “mica”. Este vorba de baietelul meu Theodor.
N.M.: Acum esti director la Scorpion. Cum se impaca artistul din tine cu functia de conducere pe care o ai? Cum faci ca sa-ti pastrezi echilibrul?
M.L.: Acum sunt director de Marketing la Scorpion, dealer Volkswagen si Audi.
Daca fac abstractie de faptul ca imi mai ramane putin timp liber … cele doua activitati se impaca foarte bine. Ambele au legatura cu creatia.
Echilibrul meu… este o stare relativa. Mi se intampa sa nu pot picta cateva saptamani ca mai apoi sa pictez cateva lucrari in acelasi timp. Totul tine de starea sufleteasca care depinde de alti factori exteriori sau interiori.
N.M.: Care sunt planurile tale de viitor legate de aceasta pasiune a ta pentru pictura?
M.L.: Mi-as dori sa am lucrari mai elaborate. Mi-as dori sa realizez o expozitie personala. Mi-as dori sa am mai multe cursuri de iconografie. Mi-as dori ca sa fi parte din mecanismul de educare artistica. Mi-as dori sa fiu vrednic cu adevarat pentru a realiza icoane valoroase. Mi-as dori…
”Oare Dumnezeu s-a odihnit cu adevarat in cea de a saptea zi? In racoarea acelei lungi dupa-amezi nu s-a intrebat oare: “Pe cine am pe pamant, sa glasuiasca in numele meu? Ar trebui , cred, sa mai nascocesc inca un soi de creatura, un soi deosebit. Il voi numi “ARTIST”. Si datoria lui va fi de a da inteles si frumusete lumii.” (I. Stone)
