Cristina Andrei este directorul general al Muzelui National George Enescu. Vom afla de la dumneaei ce presupune sa ai o pozitie de conducere, ce planuri are si alte detalii din spatele biroului unui director.
Va multumesc pentru acceptul dumneavoastra. Multi dintre cititori vor sa afle ce presupune sa coordonezi un muzeu cum este Muzeul George Enescu?
“Presupune o multime de lucruri, incepand cu tot ceea ce tine de administrarea unei institutii, si asta este o institutie mai speciala pentru ca functioneaza in trei sedii. Este vorba de sediul central aflat in Palatul Cantacuzino din Bucuresti, Casa memoriala George Enescu-Vila Luminis, de la Sinaia Cumpatul si Sectia Dumitru si Alice Rosetti Tescanu- George Enescu de la Tescani, judetul Bacau.
Care sunt hop-urile pe le-ati intanlit pana acum?
“Sunt numita in aceasta functie de trei saptamani, este o functie de director general interimar, pe o perioada limitata, pana la organizarea concursului de proiecte pe management. Ca interimar, ma ocup de administrarea curenta, muzeul trebuie sa mearga mai departe, cu tot ceea ce presupune, de la activitatile muzeal-muzicale specifice, pana la cele administrative, financiare, absolut tot.”
Va numarati printe oamenii norocosi care iubesc ceea ce fac? Munca dumnevoastra are presarata pasiune peste ceea ce munciti?
“Da, cu siguranta. Munca intr-un muzeu este foarte interesanta, presupune multe lucruri. Sunt absolventa a Conservatorului “Ciprian Porumbescu” din Bucuresti, acum se numeste Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, sectia de Muzicologie, promotia 1982. In Muzeul “George Enescu” lucrez din 1995 ca muzeograf. Un muzeograf care lucreaza dedicat personalitatii lui George Enescu trebuie sa aiba, deopotriva, pregatire muzicala si muzeala. De la afisare bunuri de patrimoniu, inventariere, pana la activitati creative, cum ar fi, expozitii, proiecte educationale, etc. De multe ori abia daca iti ajunge timpul sa realizezi ce cuprinde fisa postului, asa incat nu te plictisesti, nu te rutinezi.
Din pacate in Romania exista misoginismul si scepticismul unor oameni de a exista o femeie intr-o pozitie de conducere. Cum ati infruntat aceasta viziune?
“Nu am avut timp sa ma gandesc la asa ceva si nici nu ma tem. De altfel, multe muzee sunt conduse de femei, fapt ce demonstreaza ca sunt inzestrate cu toate calitatile necesare exercitarii unei asemenea functii.
Exista anumite elemente pe care vreti sa le fructificati ? Pe ce vreti sa va axati?
“Aici sunt foarte multe probleme. In primul rand ne asteapta o perioada de restaurare a Palatului Cantacuzino, speram sa reusim acest lucru, iar acest aspect presupune mutarea si depozitarea intr-un spatiu sigur a patrimoniului si o dificultate in desfasurarea activitatii noastre curente. Reprezinta o prioritate, palatul trebuie sa aiba stralucirea de altadata. Muzeul trebuie sa functioneze, dar in alte conditii. Ne vom axa pe cele doua sedii, adica Sinaia si Tescani, si eventual pe colaborari cu alte intitutii de cultura din Bucuresti pentru asigurarea continuitatii activitatilor expozitionale si muzicale.”
Care este parerea dumnevoastra, mai exista interes pentru cultura in Romania?
“Ar trebuie sa fie. Componenta artistica trebuie sa fie integrata sistemului educational
inca din copilarie. Arta cizeleaza suflete si formeaza caractere, iar contactul cu personalitati exceptionale nu poate fi decat benefic. Programele de educatie timpurie ar trebui diversificate, pentru ca prin interactivitate si joc copiii fac cunostinta cu domenii artistice abstracte, cum ar fi, muzica, de exemplu. Exista potential, insa totul depinde de modul cum il fructificam.”
Mijloacele mass-media va ajuta? Considerati ca este promovata suficient cultura?
“Ar trebuie sa ne ajute mai mult, sa promoveze mai mult cultura, nu doar ce se vinde. Mass-media nu se mai ocupa cu lucrurile consistente, accentul se pune doar pe castig. Exista posturile comerciale care din asta traiesc si ofera publicului ceea ce cred ei ca se consuma, iar oferta culturala este stravezie. De aceea nu mai exista modele. Daca le vom vorbi despre genialitatea lui Enescu, despre modul cum a muncit toata viata, cum s-a dedicat muzicii si oamenilor, despre generozitatea si modestia sa, cred ca ne vom atinge tinta. De aceea tinerii sunt atat de dezorientati, nu stiu ce sa aleaga, nu stiu ce sa copieze. Avem modele de autentica spiritualitate si este pacat sa nu le punem in valoare.
Miercuri 16 mai, a inceput frumosul proiect pentru educatie al copiilor Muza Muzica Muzeu. Ce parere ati avut de tot acest proiect? Cum vedeti genul acesta de proiecte?
“Este o initiativa laudabila. Eu am lucrat cu copii de gradinita, i-am invatat sa cante in cor si la pian. Consider ca este o binevenita imbogatire a paletei de activitati ce se desfasoara in institutia noastra si o provocare in acelasi timp. Se poate vorbi copiilor despre Enescu si cum? Cred ca proiectul de fata raspunde unor asemenea cerinte. Voi sprijini cu siguranta si alte proiecte de acest gen.”
