,,Sunt Vi din Vietnam”: prima propozitie romaneasca a unei studente asiatice la Bucuresti
"In decembrie 2007 am aflat ca exista Mos Craciun. Am vazut prima data zapada si am coborat scari sa vad cum ninge, sa ating, sa pun mana”, isi incepe povestea Pham Thi Hong Vi, o studenta vietnameza la Facultatea de Limbi Straine din Bucuresti. Nu ea a ales Romania, ci a fost mai mult vorba de ,,voia stramosilor”, spune tanara cu ochi oblici, un nas mic si carn, ca un degetar turtit.
In anul al treilea de faculate, Vi a venit la Bucuresti cu o bursa de studiu, direct de la Universitatea din Hanoi. Ce inseamna asta? Europa, un punct ratacit pe o harta prea mare, un zbor de 13 ore cu avionul si cateva cuvinte, invatate de la o cofetareasa romanca, maritata in Vietnam . ,,Buna ziua!”, ,,Multumesc”, ,,Sunt Vi din Vietnam” si cam atat. Pentru ca nu prea avea acces la internet, tanara nu a stiut unde vine. ,,Imaginatia mea vedea multe”, recunoaste asiatica. Aeroportul Otopeni i-a inselat asteptarile. A descoperit ,,chaos, case nu frumoase, zgomot” si dependenta de un dictionar de buzunar, roman-vietnamez, cumparat dintr-un anticariat din Ho Shi Minh (fostul Saigon). In primele zile nu a mancat mai nimic, pana cand si-a luat inima in dinti si a rostit hotarat in fata unei tejghele ,,Vreau un orez. Vreau un paine!”. Din acea zi, Vi a inceput sa traiasca romaneste.
S-a rușinat de rușinea altora
In primul an in București i-a fost mai greu, dar cursurile pregatitoare de limba romana au ajutat-o. Cu ,,ț" și ,,ș" nu a avut probleme, dar la sunete ca ,,a" și ,,i" se incurca și acum. Declinari, conjugari, desinente de feminin si un gen ,,nici asa, nici altfel”, adica neutru, toate astea le invața și le repeta din mers. Rade cand iși aduce aminte ca a rasfoit pentru examene ,,Letopitetu" lui Grigore Ureche și ,,Galteava inteleptului cu lumea", scrisa de Cantemir. Chiar daca nu i-a fost ușor, a incercat sa nu se dea batuta, așa cum au facut alți asiatici care au stat o luna sau doua in Romania, dupa care s-au intors cu coada intre picioare acasa. Pe strada, Vi s-a rusinat cand a intalnit tineri indragostiti care se pupau si se tineau strans de mana. ,,La noi e altfel. Nu pupam cand ne vedem. Noi ne iubim, dar nu facem așa, doar ne spunem salut. E cultura, nu putem sa comentam", explica asiatica in timp ce-și acopera gura cu podul palmei.
Cu toate astea, Vi a invațat treptat sa-și arate afecțiunea fața de colegii și prietenii din Romania in stilul lor. Ii pupa și ii imbrațișeaza de fiecare data cand ies la pas prin București sau se avanta in vreo excursie prin țara. Astazi, dupa mai mult de patru ani de cand a venit in Romania, ,,Violeta", cum o striga cei de aici, a vizitat țara de adopție mai mult decat se pot lauda mulți romani. A fost cu bacul in Delta Dunarii, s-a plimbat prin Piața Sfatului in Brașov, a prins un bronz de i s-a julit pielea de pe nasul carn la Vama Veche, a mancat piure de castane și kiurtos unguresc la Cluj, a gustat paine pe vatra, coapta intr-o gospodarie de langa Timișoara și s-a urcat pe schiuri la Brașov, Predeal și Sinaia. Doar atat, pentru ca i-a fost frica sa-și ia avant la vale, pe partie. Recunoaște ca a prins cel mai mare drag de Ardeal, datorita oamenilor. ,,In Cluj am antalnit uameni mai draguți si mai frumosi. Erau foarte elenganți si nu se uitau ciudat la mine, ci imi zambeau", iși amintește Vi.
,,Unde mi-e portofelul?"
Vietnameza a avut parte și de experiențe neplacute in Romania. Anul trecut a fost jefuita, la ieșire dintr-un supermarket. Nu i-a pasat prea mult de bani, cateva zeci de lei, ci de acte. ,,Am plans tare, tare mult am plans. In portofel aveam putini bani, dar si buletinul. Asa ca nu am mai putut pleca in Vietnam atunci, deși aveam bilet cumparat", povestește tanara. Deși evita categorisiri de genul ,,bun" sau ,,rau", Vi spune ca in țara ei, oamenii nu prea fura. Și la universitate, la Hanoi, profesorii le-au cerut sa ,,nu ia ideile altora", ci sa incerce sa gandeasca ei.
,,Pentu ca stim ca nu e bine, asa invațam acasa, in familie, stramoșii s-ar supara", explica asiatica. De ce tocmai stramoșii? Pentru ca vietnamezii budiști se raporteaza in permanența la antecesori. ,,Noi credem ca morții ne ajuta daca avem probleme. De aceea le cerem ajutorul cand avem probleme. Am incredere, ma rog inainte de examene, de calatorii, cand sunt trista. Bunicii, strabunicii si strabunici mai vechi ma ajuta", marturisește Vi. Acasa, in Vietnam, famillile budiste au in locuința cate un altar dedicat stramoșilor. De doua ori pe luna, in prima ii ultima zi, intreaga familie respecta un ritual. Se roaga spiritelor, aprind bețișoare parfumate și deapana amintiri.
Deocamdata, in camera de camin din Complexul Studențesc Grozavești, acolo unde Vi locuiește, nu poate ridica altare, nici prepara orez dupa metode tradiționale, deasupra unei bai de aburi. Insa nu se plange. Anul viitor va termina un master de limba germana și se va intoarce in Vietnam. In Romania nu vrea sa ramana, pentru ca ii este dor de familie și pentru ca acasa o așteapta un iubit.
,,Nu e țara mea aici, unde m-am nascut, a fost și greu, și fericire, și tristețe, dar e ca un fel de a doua casa. Romania e foarte apropiata de mine. Am plecat in vacanța in Germania sau Austria și cand ma intorceau la București, spuneam ca ma intorceam acasa", incheie Vi. In Vietnam o așteapta un salariu de 200 de euro și o viața de familie. Spune ca le va povesti mult de Romania copiilor ei și ca ii va chinui și pe ei cu sunete ciudate ca ,,ț", ,,ș" ,,a" sau ,,i".
