Despre existenta si valorificarea culturii din Romania exista multe discutii si dezbateri. Despre sansele Romaniei de a reveni pe un fagas normal iarasi exista multe preconizari. Interviul de fata este rezultatul unei discutii interesante cu domnul Sorin Lucaci, coordonator marketing si PR al proiectului BookLand.
Incep cu o concluzie, ca sa spun asa, inainte de a discuta despre BookLand. Mai exista interes pentru cultura in Romania sau putem trage o concluzie mult mai trista?
O concluzie finala nu poti sa tragi, pentru ca ar insemna sa nedreptatesti un anumit target care cumpara carte, care inca mai merge la teatru, inca vizioneaza filme de cultura, desi este un procentaj foarte mic dar nu poti sa nu il iei in calcul. Insa pentru dezvoltarea unui business este foarte mic.
Cultura ce este drept, nu a vandut niciodata la parametrii la care ar trebui sa vanda cultura intr-o societate normala si aici ma refer la niste modele de societati din occident. Asta si pentru faptul ca implicarea societatii civile de la noi nu o putem compara cu ce se intampla afara. Suntem intr-o situatie intr-un fel deplorabila.
Credeti ca acest handicap al poporului roman post-comunist, de a se alinia la niste standarde joase, de a adora pseudovedete si de isi lua nonvalori ca model, se datoreaza si faptului ca in perioada comunista nu au avut tangente cu un asfel de fenomen?
Sigur! Nu este singurul motiv, insa este unul dintre cele mai importante. Oamenii care nu au avut acces la asemenea dovezi ieftine de divertisment in momentul in care le-au descoperit s-au trezit ca dau dependeta si le si place. Puterea de discernamant a disparut. Noi am ales modele corporate, am ales mancarea junk-food, am ales snobismul…ideile comune de fapt.
Rolul mass-media s-a dovedit a fi devastator. In loc sa ofere informatii de calitate nu a facut decat sa indobitoceasca, a devenit un surogat, televizorul a devenit dependenta, ajungem acasa si luam telecomanda in mana. Televizorul are si rolul de hipnoza. Totul se rezuma de fapt la comercial.
Daca ne uitam in jurul nostru exista decoruri triste, copii sunt obezi, mananca junk-food fara a se informa asupra calitatii alimentelor, se joaca pe calculator ore intregi fara a avea o viata sociala activa, citesc doar ce se vinde ingorand lucrari clasice. De ce credeti ca societatea romaneasca asimileaza tot ce este prost?
Au ales. Si li s-a repetat zilnic in ultimii ani ca ceea ce este nesanatos, periculos este de fapt modern, ceea ce intr-un final suna bine. Nu au avut de unde sa isi ia modele, fiind bombardati in acelasi timp cu informatii eronate. Doar cei cu varsta cuprinsa intre 40-45 mai pot face comparatii intre ce oferea perioada comunista si ce exista acum, cei tineri asimileaza direct.
De exemplu era o placere ascunsa sa citesti o carte la lumina veiozei, sa nu te vada parintii ca stai pana la 2-3 noaptea sa citesti. Lucru care in ziua de azi nu se mai intampla sau doar foarte rar. Am prieteni care privesc acest aspectul cu nostalgie si discutam cu ei, ca nu citim sau nu mai vedem un film bun din lipsa timpului iar pe canalele tv poti vedea doar goana dupa bani.
Un targ, cum este BookLand, este un proiect socio-cultural. Si il numesc asa deoarece a venit cu ceva nou, versus sablonul vechi. Tocmai asta a fost ideea, noi nu asteptam / nu anutam oamenii “Veniti la targul x, care se desfasoara in perioada y in pavilionul z”. Normal, si noi ne facem promovare dar chestia asta a devenit atat de de clasica, de anosta. E un public targetat care stie ca in fiecare primavara si toamna se duc la Gaudeamus si Bookfest pentru ca sunt pasionati de carte. Noi am incercat sa urmam oamenii, acesta fiind si sloganul. Am ales niste locatii care la prima vedere par stranii – mergem in mall-uri, centre comerciale desi toti editorii au privit aceasta noua directie cu scepticism, pentru ca, asa cum se stie, in mall lumea ultimul lucru pe care il face este sa citeasca.
Dau un exemplu, un exercitiu de imaginatie: Iisus Hristos cand a mers sa propovaduiasca invatatura din Biblie, in afara de intalnirile cu apostolii, a mers in locurile rau famate, incercand sa propovaduiasca invatatura lui. Acelasi indemn il da si apostolilor, “duceti-va peste tot”. Cam acelasi lucru il face si BookLand, chiar daca este exagerata paralela. Trebuie sa aducem in vizor nevoia de carte si de cultura. Hai sa transformam fiecare locatie, in care noi poposim, intr-o oaza de cultura. Si atunci adresabilitatea nu e numai pentu cei care stiu de targuri ci si pentru cei care vin in mall sa isi cumpere haine, sa manance, sa vada un film – de fapt pe ei incercam sa ii atragem, aceasta noua ‘audienta’ fiind cu mult mai mare decat cea ‘fidela’ cartii. Daca reusim sau nu, vom spune la sfarsit cand vom face bilantul. Oricum este o munca grea, aceea de a convinge tinerii ca au nevoie in viata lor si de hrana spirituala, nu doar de shaworma, hamburgeri si de haine.
Am fost bine primiti in fiecare oras si in fiecare locatie. Un targ fara evenimente nu atrage, am incercat si asa sa atragem lumea, am incercat sa mergem pe evenimente, sa atragem comunitatea locala, un primar spre exemplu, sau Palatul Copiilor din fiecare oras, scoli populare si de arte si alte institutii cu caracter cultural. Trebuie salvat ce mai e de salvat si niciun efort nu e de prisos.
Apropo de copii, de tineri, acestia au raspuns la semnalul dumneavostra?
Au raspuns, nu in masura in care ne asteptam, este adevarat,insa au raspuns. Conteaza si faptul ca in mall 70% dintre vizitatori sunt tineri si afla de noi, ne viziteaza, iar unii isi cumpara si carti, aspect ce ne spune ca munca si efoturile noastre nu sunt in zadar. Pe viitor editurile vor avea de castigat, datorita acestor (noi) consumatori ‚captati‘.
Ati primit mesaje de incurajare?
Am primit mesaje si semnale de bucurie ca am ajuns in anumite orase. Librariile au ajuns la sfert fata de cat erau in anii 90, acum sunt extrem de putine, de aceea de o initiativa cum este a noastra oamenii se arata incantati.
Sa fie pretul unei carti o problema? Poate fi o scuza?
Nu, nu! Exista carti bune la 15-25 de lei si salariile permit acest lucru. Nu cred in ideea ca unele carti sunt mai scumpe decat inainte de ‘89, posibilitatile sunt altele. Factorul pret nu se pune, timpul, aparitia internetului, largirea spectrului de activitati din timpul liber, astea pot sa le enumar.
Oamenii isi gasesc fericirea la un click distanta in loc de o pagina distanta?
Placerea de a cumpara o carte / de a o tine in mana este inegalabila. Este ceva ce numai cei care citesc o inteleg. Cititul pe internet este ceva ce te oboseste, se zice ca nu e sanatos si elimina adevarata placere a lecturii.
Credeti ca exista o legatura intre loteria diplomelor, usurinta cu care se termina o facultate la privat si lipsa interesului pentu citit?
Nu sunt de acord cu genul acesta de educatie, tot ce inseamna invatamant la distanta. Nu ai cum sa egalezi prezenta si participarea la seminarii, workshop-uri, prelegeri. Din partea facultatii nu primesti foarte multe ca model de instruire. Nu se poate pune semnul egal intre cel care merge zi de zi si cel care vine foarte rar la facultate. Este un soi de piata, este atinsa de zona comerciala. Universitatile vor sa faca bani desi ele spun ca incearca sa aiba oferte pentru toti.
Este Romania o tara a superficialitatii?
Este. Este adusa la nivel de virtute, litera de lege. Tot ce este obtinut cu straduinta nu este valorificat. De aceea conteaza si bagajul din familie, cum esti educat si ce scopuri iti insufla. Exista, din fericire, si acum profesori care se ataseaza de un grup bun de copii, cu care merge la concursuri si obtine rezultate deosebite – asadar exista si cazuri fericite.
Care este planul de viitor in legatura cu proiectul BookLand?
Am inceput o colaborare cu fundatia “Noi Citim” a Monicai Tatoiu, o doamna extraordinara. Practic ea dezvolta o biblioteca si o aprovizioneaza cu carti cumparate din banii pe care ii obtine din vanzarea hainelor proprii (sau ale altor VIP-uri interesate sa sutina lectura). Are o colectie vintage cu care merge in caravane, lumea cumpara articolele de imbracaminte si cu acesti bani aprovizioneaza biblioteca fundatiei. Intentionam ca aceasta colaborare sa tina cat mult.
Speram in acelasi timp sa avem cat mai multe parteneriate si evenimente. Incercam prin acestea sa facem un mixt de cultura, litertatura impreuna cu arta. Practic si asta ne diferentiaza, originalitatea prin care trezim si interesul. Daca organizam expozitii doar in galerii vin putin oameni, in 3 zile vine putina lume, insa prin colaborari, cu ajutorul unor televiziuni / radiouri promovam ceea ce conteaza cu adevarat si ceea ce merita, obtinand interesul oamenilor, care ne vor fi fideli si la urmatoarele prezentari.
