Exista un loc unde tineretea nu mai are varsta. Asta inseamna teatrul pentru copii. Iar despre acesta stie cel mai bine sa vorbeasca Cornel Todea, directorul Teatrului Ion Creanga de peste 20 de ani. A regizat nenumarate piese, emisiuni muzicale, talkshow-uri, filme artistice si documentare, dar la teatrul pentru copii primeste mereu sinceritate . Il face sa se simta tanar, desi are nepoti si sa fie energic chiar si la 77 de ani. L-am gasit pe domnul Todea discutand cu actorii despre premiera de duminica. Voia clar cateva modificari. Si asta pentru ca ii pasa de reactiile copiilor din sala care il fac sa traiasca doua spectacole in acelasi timp.
National Magazin: Ca tot v-am prins discutand cu actorii despre premiera de duminica „Carolina si poneiul”, spuneti-mi ce presupune munca din spatele unei piese de teatru.
Cornel Todea: Sa ai sansa sa nimeresti un text bun. Daca textul este generos, iti ramane tie sarcina sa nu-l mutilezi. Este si o mare bucurie sa lansezi o dramaturgie mai putin cunoscuta, este o participare care te stimuleaza. In cazul special despre care vorbim, „Carolina si poneiul”, ne aflam in fata unei piese castigatoare la concursul de dramaturgie care vine sa se inscrie intr-o directie mai putin caracteristica pentru teatrul nostru. Teatrul nostru restituie cu mare bucurie teme generoase ale mitologiei copilariei, vezi "Cenusareasa", "Inima Rece", "Pinocchio". Sunt teme care nu pot lipsi din memoria copilului, inarmandu-l cu incredere in solutiile fericite in care si cel mai nefericit personaj, pana la urma, invinge raul.
National Magazin: Revenind la „Carolina si poneiul”…
Cornel Todea: Deci piesa asta pune in discutie reactia unui copil care frustrat de dragostea parinteasca simte nevoia sa abandoneze existenta in cel mai dramatic mod : e vorba de un copil care traieste in lumea circului, parintii acestui copil sunt foarte agitati, au insuccese permanente, la capatul existentei ca sa supravietuiasca si nu au niciun fel de ragaz pe care sa-l consume cu fostul copil care decide sa nu mai creasca, sa ramana un copil de sase ani chiar daca are 16 ani. Piesa pune deci in cauza lipsa de comunicare dintre parinti si copii, in care copilul din disperare este pe punctul sa renunte la existenta.
National Magazin: Si acest lucru v-a convins sa faceti cateva modificari piesei?
Cornel Todea: Mi-am dat seama ca solutia practicata in teatru cu copiii de fata prinde niste riscuri si atunci am facut o modificare pornind de la aceeasi lipsa de comunicare, dar in care copilul reactioneaza nu ducand pana la limita extrema ci decide pana la urma sa caute o solutie existentiala, ramane ideea ca vrea doar sa se desparta de acest univers in care dragostea, tandretea si dialogul sunt absente.
Dupa ce am reprezentat piesa in fata unor copii de la un orfelinat care au o mai mica experienta cu teatrul si care s-au regasit in piesa, am simtit nevoia sa reducem din acest caracterul dramatic al piesei. Mi s-a parut ca nu poti juca un copil care se sinucide oricat de adevarata ar fi situatia, asa ca am schimbat un pic finalul.
National Magazin: Cum a evoluat Teatrul Ion Creanga?
Cornel Todea: Ideea de dialog cu copiii face parte din gandirea care tuteleaza teatrul nostru. Socotesc ca teatrul nostru a evoluat de la o atitudine paternalist manipulatorie fata de copii, tratati ca niste fiinte subdezvoltate mintal, la a pune in evidenta aceasta lume extrem de inteligenta, extrem de dotata. Copiii sunt capabili sa parcurga un itinerariu destul de dens intelectual, iar dialogul cu ei se petrece la modul cel mai serios si in niciun caz cu razgaieli si cu rasfat.
Pe vremuri, continutul teatrului se limita la intrebari „Nu-i asa, copii, ca e bine sa va spalati pe dinti?”, „Nu-i asa, copii, ca trebuie sa iubiti animalele?” care subminau capacitatea intelectuala a copilului. Eu cred ca increderea pe care o acorzi copilului conduce la un mai mare feedback din partea lui .
National Magazin: Ati declarat la un moment dat ca nu exista spectator mai fabulos decat copilul. Ce va face sa il estimati in acest fel?
Cornel Todea: Sinceritatea totala, fara niciun fel de bariera, cuceritoare, de adeziunea lui facuta cu o profunda convingere fata de valorile adevarate. Intotdeauna ma intreb cum Dumnezeului copilul nu suporta minciuna. Este incantatoare solidaritatea lui cu eroul pozitiv pe care vrea sa-l sprijine. Copiii au reactii in sala, vor sa intervina, cunosc povestile si vor sa participe cu tot sufletul alaturi de erou. Copilul nu va fi niciodata ipocrit, nu se va preface niciodata ca este interesat de ceva ce nu-l intereseaza din politete sau din gentilete. Daca nu-l intereseaza, face scandal, se desparte de tine fara niciun fel de jena semn ca iti ofera sansa sa iti corectezi defectul. Este un public pe care nu ai cum sa nu-l adori, iar actorul trebuie sa accepte ideea ca pentru cei mici el nu este un actor, ci este un personaj. Copiii nu retin niciodata numele actorului, ci va respecta sau uri personajele. Ar parea frustrant pentru vedete faptul ca sunt iubite ca "Pinocchio" sau sunt urate ca vulpea din poveste si in niciun caz retinut cu numele lor din buletin.
National Magazin: Surprinzator este ca aveti piese pentru copii intre 0 si 3 ani.
Cornel Todea: Noi am preluat din Italia programul care se cheama “0-3” pe ideea ca ii poti reprezenta copilului ceva neconventional. Practic, piesele sunt pentru copiii intre 18 luni si trei ani si tin jumatate de ora, timp in care le starnesti interesul, iar ei participa mult mai activ decat ar fi facut daca ar fi fost obligati.
Recunosc ca am o extraordinara sansa sa fac spectacole acasa la mine pentru nepotii mei gemeni de sapte luni. Nu pot sa va spun ce uimit sunt in clipa in care stau de vorba cu ei extrem de serios, iar ei imi raspund in oracaielile lor si, pentru ca la un moment dat ma plictisesc si plec de langa ei, incep sa tipe ca sa ma intorc si sa reiau dialogul. E proba clara ca poti face spectacole si pentru copiii care au mai putin de un an si jumatate.
National Magazin: Copiii inspira piesele de teatru sau piesele inspira copiii?
Cornel Todea: Cred ca ambele sunt relevante. Nu avem energia ca, dincolo de a face spectacole pentru copii, sa ii utilizam pe ei ca public-actor. Suntem unul dintre teatrele cu cele mai multe reprezentatii. De luni pana duminica, de la ora 10.00, trupa este pe scena. De multe ori, ora asta atat de matinala nu este confortabila.
National Magazin: Faptul ca lucrati pentru copii va face sa va simtiti mai tanar, mai copilaros?
Cornel Todea: Este un traseu permanent de tinerete de care nu ai cum sa nu beneficiezi chiar daca varsta din buletin evolueaza. Contactul cu aceasta lume cu surprizele, ingeniozitatea ei iti pastrezeaza o prospetime. Traiesc doua spectacole in acelasi timp, cel de pe scena si cel facut pe loc de copii prin reactiilor lor.
National Magazin: La modul general, teatrul s-a schimbat si a coborat de pe scena ca sa intre in baruri, cluburi, terase. Cum percepeti dumneavoastra aceasta schimbare ?
Cornel Todea: Apropo de teatrul de copii, si acesta si-a parasit scena ca sa mearga in spatii neconventionale pentru ca jucam in parcuri, jucam in mall-uri. Eu am tot respectul pentru trupele particulare care joaca in asemenea peisaje. In ceea mai mare parte sunt compuse din actori care sunt angajati ai unor teatre, dar care lucreaza suplimentar in alte conditii. Ei sunt ca un 4×4, au o tractiune la stat si o tractiune la privat. Si asa supravietuiesc. Oamenii dau bani pe bilete, dar doar 15% din cheltuielile de la teatru sunt acoperite din vanzari, in rest subventiile vin de la stat.
National Magazin: Ce mai inseamna teatrul astazi?
Cornel Todea: Teatrul a avut o singura perioada de criza dupa Revolutie, nu in perioada comunista pentru ca atunci teatrul era o forma de rezistenta. Dar acum traversam un moment normal, adica sunt spectacole respectabile, sunt spectacole de-a dreptul proaste. Mi se pare un peisaj normal. Ce plicticos ar fi sa fie numai creste de munti.
