Odata cu dezvoltarea curentului handmade, tot mai multe materiale devin cunoscute publicului larg. Dintre ele, pietrele semipretioase sunt cele mai numeroase, astfel ca astazi ne sunt mult mai familiare. Cu toate acestea, cu exceptia catorva mai larg raspandite si cu caracteristici distinctive, ele sunt identificate si diferentiate cu greutate de cei mai multi. Cu atat mai mult atunci cand este vorba despre pietre cu numeroase variante cromatice, cum este si jaspul.
Jaspul este un mineral, compus al siliciului , fiind considerat din aceasta cauza o varietate de cuart. Este in acelasi timp indeaproape inrudit cu calcedonia, cele doua roci fiind de multe ori confundate. Ca piatra semipretioasa, este foarte apreciat datorita numeroaselor varietati de culoare in care se intalneste.
Cuvantul „jasp” are se pare originea intr-o limba semitica – ebraica sau akkadiana – de unde a fost preluat de egipteni si de persani (yashp), dar si de greci, care l-au transmis mai departe latinei (iaspis). Sensul este de piatra patata sau stropita, datorita faptului ca adeseori are incluziuni sub forma de benzi sau pete.
In antichitate jasp-ul era foarte raspandit si apreciat, fiind numit si „mama tuturor pietrelor”. Evreii il considerau una din pietrele de temelie ale Ierusalimului, cu incarcatura religioasa deosebita. In Pakistan s-au descoperit urme arheologice ale unor unelte primitive confectionate din jasp – burghie si instrumente pentru aprins focul – in mileniile 4-5 i.Hr. Grecii il foloseau pentru podoabe, dar si pentru confectionarea sigiliilor, numeroase astfel de instrumente fiind descoperite in palatul din Knossos. Tot pentru sigilii si casete era folosit si in imperiul roman, dar si la mozaicuri si alte ornamente. De altfel, pe tot parcursul Evului Mediu jasp-ul a fost folosit in constructii ornamnetale, fie ele laice sau religioase.
Ca utilizari mai mult sau mai putin mistice, jasp-ul era folosit ca aparare impotriva farmecelor – se credea ca indeparteaza energiile negative, trimitandu-le inapoi la sursa. Din acelasi motiv, era folosit pentru a proteja impotriva cosmarurilor, dar si a epilepsiei si muscaturilor unor creaturi percepute intens negativ: serpi si paianjeni.
Varietatea foarte mare a jaspului a dat de-a lungul timpului multe batai de cap celor ce au incercat sa il clasifice. De multe ori denumirile pe care le-a primit au fost in strans legatura cu zona principala de raspandire a varietatii in cauza, fie ca este vorba de tara din care provin (jasp egiptean) sau de un lac/rau/munte. Alte denumiri sunt descriptive (jasp autumn) sau chiar poetice (jasp curcubeu).
In prezent sunt inregistrate 17 specii ale acestei pietre. Printre cele mai cunoscute se numara jaspul mookaite(o varianta originara din Australia, cu tonuri de roz, rosu si crem), picture jasp (numit astfel din cauza modelului in benzi in diverse tonuri maro, amintind de peisaje desertice si montane), jasp rosu (in tonuri de rosu cu insertii gri si negre de cuart). Ca varietati mai deosebite ar trebui mentionate jasp-ul zebra (cu dungi negre sau maro pe fundal de la alb la gri), jasp-ul autumn, inrudit cu unakit-ul, sau doua varietati usor de confundat, jasp-ul sesame si cel kiwi, stropite cu negru si icluziuni translucide – diferenta este de nuanta, sesame fiind mai degraba alb, in timp ce jasp-ul kiwi are tonuri deschise de verde.
Fiind atat de raspandit si de variat, jasp-ul este de multe ori confundat, cel mai des cu agatul, diferenta fiind ca primul are culorile asezate in benzi intrepatrunse sau pete de culoare, in timp ce in cazul agatului culorile se aseaza in dungi simple. Unele variante de jasp au primit alte denumiri, cum este cazul ryolit-ului, care este de fapt un jasp rainforest. Dupa cum nu toate pietrele numite jasp sunt chiar asta – jasp-ul ocean este de fapt o calcedonie.
In prezent, aceasta piatra se bucura in continuare de apreciere si notorietate, fiind folosita mai ales la confectionarea bijuteriilor si a altor podoabe.
