A spune ca trebuie sa rupi tiparele si sa gandesti liber pentru a lasa creativitatea sa transpara este un cliseu, dar tocmai valoarea de adevar universal intareste aceasta idee. Mult mai impresionant este atunci cand vezi cum aceasta notiune se transforma in ceva palpabil, practic si intelegi intreaga lupta care a fost dusa pentru a depasi granitele fictiunii.
O asemenea poveste se afla si in spatele filmului ”Blue Valentine” (2010), un film realizat de un regizor idealist, Derek Cianfrance, care timp de 12 ani nu a renuntat la visul sau. Suprinzator este faptul ca el insusi a rupt tiparele idealului sau si s-a dezis de monotonie, realizand un film diferit fata de ceea ce isi imaginase.
”Blue Valentine” este o pelicula realista despre infiriparea si destramarea unei povesti de dragoste, dezbracata de orice artificiu specific filmelor hollywoodiene. Cuplul Dean (Ryan Gosling) si Cindy (Michelle Williams) ni se dezvaluie intr-un montaj de scene din trecut si prezent, care alcatuiesc tabloul dezolant al disolutiei unei casnicii. Filmul se bazeaza pe oameni, pe emotiile lor si pe alegerile, inspirate sau nu, pe care acestia le fac in viata. ”Atunci cand esti tanar, povestea ta nu este spusa inca; cand ai sapte ani, inca poti deveni presedinte.” spune regizorul despre puterea cailor pe care alegem sa le urmam. Acesta explica povestea peliculei si o compara cu duetul dintre un barbat si o femeie, care se transforma, pe masura ce trece timpul, intr-un duel, intre prezentul si trecutul lor, intre ceea ce au visat sa devina si ce au ajuns.
Derek a deveni obsedat de proiectul pe care l-a inceput la 24 de ani si a ajuns sa rescrie scenariul din 3 in 3 luni, sperand de fiecare data ca modificarile efectuate ii vor aduce finantarea mult dorita. Actrita Michelle Williams a fost cucerita si ea de poveste si a asteptat 7 ani sa poate juca prima scena. Atunci cand s-a prezentat in prima zi de filmare, a fost luata prin surprindere de catre regizor: acesta a rupt scenariul, plictisit de cuvintele pe care le-a tot migalit timp de peste un deceniu si i-a cerut sa improvizeze. Derek iubea povestea, dar vroia sa aiba parte de surprize, de momente reale, de directii noi care duc in locuri periculoase, neasteptate.
Provocarea de a aduce un suflu nou unui proiect gandit un timp prea indelungat a fost un succes: relatia celor doua personaje devine atat de reala, atat de inconfortabila pentru spectator, incat ajunge o experienta voyeuristica.
La sugestia regizorului, cei doi actori principali au locuit timp de o luna impreuna, conditionati de bugetul personajelor din film si trecand prin mai multe provocari, pentru a putea ajunge sa portretizeze un cuplu casatorit de sase ani, care a fost macinat de cenusiul existentei cotidiane.
Derek Cianfrance s-a jucat in permanenta cu povestea celor doi actori, dandu-le sansa sa improvizeze si sa creeze un dialog dureros de real, atunci cand zicem ceva pentru prima data si nu reusim sa spunem ceea ce trebuie, gresind mereu. Intr-o scena cheie din film, Derek le-a dat indicatii celor doi actori: Michelle Williams (Cindy) trebuia sa tina un secret si orice ar face Ryan Gosling (Dean), nu putea sa i se confeseze. Dupa o ora de filmare, frustat de situatie, actorul a urcat pe gardul podului Brooklyn, fara a tine cont de faptul ca nu avea cascador si nici un fel de siguranta pentru astfel de situatii. Inspaimantata si fara a sti cat de departe era dispus sa mearga Ryan, Michelle i-a dezvaluit secretul, reactiile celor doua personaje fiind reale, actorii confruntandu-se cu situatia in acelasi timp cu personajele interpretate.
Atunci cand filma scenele din trecut, de la inceputul povestii de dragoste, regizorul se folosea de timp pentru a da ideea de spontaneitate, de prospetime. Scenele din prezent au fost construite pe ideea de anduranta si eroziune, atunci cand cuplul se destrama sub greutatea timpului care a trecut.
”Am vrut sa creez o democratie a ideilor, unde orice idee conteaza, orice idee este valoroasa, orice idee are spatiu de desfasurare si nimeni nu va judeca o idee. Am sentimentul ca daca nu dai drumul ideilor proaste, nu ai cum sa ai loc pentru ideile bune. Prin esec putem ajunge sa avem succes si aceasta cred ca este cheia. Profesorul meu de cinematografie m-a invatat ca daca nu risc sa am esec, daca nu risc sa ma fac de ras, nu voi fi niciodata acolo in locul unde trebuie sa fiu. ” concluzioneaza Derek Cianfrance despre proiectul sau de suflet si despre curajul de a te expune in fata miilor de sceptici.
Vezi trailerul pentru Blue Valentine (2010):
http://www.rottentomatoes.com/m/blue_valentine/trailers/11143766/
Sursa foto: http://www.filmaffinity.com/en/filmimages.php?movie_id=358071
