Subtilul fatalitatii

 

Intr-una din cartile sale[1], Lucian Boia arata ca nu poti intelege un fenomen istoric decat daca il analizezi in contextul in care s-a desfasurat, si nu raportat la actualitate.

Astfel ca, desi blamam manifestari neguroase ca nazismul, comunismul, legionarismul – nu ne obosim sa le intelegem contextul in care a aparut.
Pentru ca tot ce exista in lumea asta se manifesta pe principiul cauza-efect. Si, in ciuda faptului ca raman ca amintiri dureroase pentru natura umana, manifestarile politice sus-mentionate si altele ca ele au existat pentru ca au fost permise, daca nu chiar facilitate de societatea vremii respective.
Ambele extreme – dreapta (nazism) si stanga (comunism) – au fost alimentate, pe langa factori istorici, etnici si economici, de o continua agresiune a spiritualitatii maselor. Si, cand esti agresat, devii agresiv.

Cu toate masurile si “plasele” de siguranta pe care Europa si le-a construit dupa cel de-al doi-lea razboi mondial – cu meticulozitate sau nu, cu buna-intentie sau nu – spiritele incep sa se agite. Din nou. Si nu-ti trebuie diploma de licenta, trei masterate si doua doctorate ca sa vezi asta.

Lumea are din ce in ce mai putini bani, din ce in ce mai multe surse de stres, politica parca si-a facut intravenoase cu lacomie si prostie, Presedintele Romaniei e ilegitim, adversarii lui aduna din ce in ce mai multe frustrari pe baza asta, Europa ne-a anulat un referendum perfect legal, Rusia e din ce in ce mai puternica, China se pregateste – cel putin formal – sa preia rolul de principala putere globala de la SUA, americanii au bagat lumea in criza economic-financiara (pentru a doua oara in mai putin de un secol), ungurii din Romania sunt suficient de naivi si nationalisti ca sa fie – in continuare – masa de manevra a UDMR , ungurii din Ungaria reincep sa-si scoata din subsoluri, oficial, obsesia nationalist-regionala pentru Transilvania (obsesie nealterata niciodata, in fapt, doar mascata dupa cum le dicta interesul momentului), Germania isi consolideaza treptat rolul de decident suprem in Europa, Uniunea Europeana incepe sa arate ca un al patru-lea Reich[2], Grecia clocoteste, Portugalia e “bolnava” economic, Spania da semne de tuse, euroscepticismul e din ce in ce mai prezent (surprinzator, si in Romania), lucrurile nu par sa evolueze spre bine.

In toata aceasta dementa, Marea Britanie pare singura “entitate” sanatoasa la cap.
Nu degeaba si-au pastrat lira ca moneda nationala, in defavoarea unui euro din ce in ce mai nesigur.

Intr-o cuvantare sustinuta in Parlamentul European, europarlamentarul britanic Nigel Farage a pus lucrurile la punct si a cam maturat pe jos cu toate fantasmele pseudo-europene, cu puternice tente imperialiste ale liderilor UE. Din tot discursul britanicului, trebuie sa evidentiem mai mult ca orice ca: “if you rob people of their identity, if you rob them of their democracy, then all they are left with is nationalism and violence”, adica: “daca le iei oamenilor identitatea si democratia, atunci tot ce le mai raman sunt nationalismul si violenta”.