In viata de zi cu zi ne raportam mereu la “noi”. Ne conjugam cu toate verbele posibile si ne accentuam performantele prin superlative. Ne insusim caracteristici pe care nu tot timpul le meritam. Ne stingem offurile in glume hidoase despre “noi” si ne reincarcam bateriile evadand intr-o lume imaginara, unde suntem doar “noi”. “Noi” si iar “noi”! Insa uitam de cele mai multe ori ca fara “ceilalti” am fi doar niste “noi” anodini.
Fara “ceilalti” nu am avea termene de comparatie, fara “ceilalti” concurenta ar fi nula, fara “ceilalti” am fi egoisti si lipsiti de orice sentiment de integrare. Dar cine suntem “noi”? Cine sunt “ceilalti”? Cine ne da dreptul sa vorbim despre “noi” si “ceilalti”? Miliarde de oameni, culturi diferite, traditie, afinitati si divergente, grade de rudenie, prietenii, zambete, lacrimi, strangeri de mana, respect, incredere, dezamagiri si bucurii, pace si razboaie, ura, invidie, iubire, lacrimi, bogatie si saracie, inteligenta si snobism, barfe si cuvinte de incredere, evolutie, trecut, prezent si viitor. Asta inseamna “noi” si “ceilalti”.
Suntem cu totii diferiti, dar cum polii opusi se atrag in permanenta, iata ca “noi” si “ceilalti” ne atragem sub aceeasi umbrela a lumii, sub aceeasi umbrela a continentelor, a tarilor, oraselor si satelor. Insa uitam un aspect! “Noi” ne raportam la “ceilalti”, dar la acei “ceilalti” situati pe aceeasi treapta ierarhica cu “noi”. Dar ce se intampla cu civilizatiile uitate de lume? Mai avem “noi” curajul sa ne raportam la ele? Sunt oameni simpli, care nu stiu sa citeasca, nu stiu sa scrie si nu cunosc bunele maniere, asa cum pretindem “noi” ca le stim. Nu au nici cele mai scumpe masini sau vile si nici nu fac mofturi cand, poate, singura lor masa pe zi e doar o nuca de cocos sau radacina unei plante. Nu se plang ca nu au ultimul tip de i-phone si nici ca nu au plecat in vacanta in vreo statiune exotica si luxoasa!
Cu toate acestea au o cultura bogata, greu accesibila noua, lumii civilizate! O cultura pe care o respecta cu sfintenie! Sunt fericiti ca pot comunica prin dans si prin cantec, ca isi pot construi colibe din bambus, ca pot sacrifica cate o camila la prima fata maritata, sunt fericiti ca le pot multumi zeilor lor pentru fiecare strop de ploaie si raza de soare! Iar asta in timp ce “noi”, asa pretinsa lume civilizata, ne smiorcaim din orice nimic si suntem vesnic nemultumiti! Daca in ipocrizia noastra ne rezumam viata la o singura clipa, “ceilalti” invata sa traiasca in fiecare clipa.
Multi ar spune ca suntem lumi diferite, civilizatii aparte! Altii ar spune ca nu avem decat principii slefuite de fite si mentalitati dependente de istorie! Eu as spune ca in fiecare om modern exista o cultura si o civilizatie ascunsa, ca “noi” si “ceilalti” suntem sensul de a trai! “Noi” si “ceilalti” suntem o lume, aceeasi lume!
