Ne mor oamenii de cultura… Astazi a incetat din viata Sergiu Nicolaescu. Omul care a umplut 40 de ani de istorie, omul care ne-a daruit peste 60 de filme de lung metraj. Datorita lui am devenit devoratori de filme romanesti.
„Mor actorii”
de Adrian Paunescu
Ce se-ntampla seamana teribil
Unui zbor cu foarte multe goluri:
In aceasta tara mor actorii
Regretati de propriile roluri.
Tineri si batrani, la garderoba
Vin sa-si lase cea din urma haina,
Programati sa intre in spitale
Ca sa poata sa se stinga-n taina.
Refren:
Cainii mortii reincep sa latre,
Cinici, pofticiosi, nerabdatori,
Se tot sting luminile in teatre,
Noapte buna, domnilor actori!
Nu mai vor aplauze si bisuri,
Nu mai vor sufleori, lumini si farduri,
Ar mai zabovi doar ca sa-si rupa
Propriile afise de pe garduri.
Mor actorii parasiti de public,
Teatrul insusi este o fantoma
Si la catafalc le stau de garda
Rolurile care intra-n coma.
Ne-au facut sa plangem si sa radem,
In momente bune sau mizere,
Astazi, cu privirea zavorata,
Ei isi joaca ultima tacere.
Ce ciudat, acum, cand mor actorii,
Tragedia ce-au jucat-o moare,
Pentru a afla ca fara dansii
Tragedia noastra e mai mare.
