In Romania, nimic nu mai merge ca la carte. Si nici nu e de mirare, pentru ca nici cartile nu mai sunt facute sub stricta observatie a literei si a regulilor de bun simt. Daca nu e alba, atunci e neagra. Daca nu e neagra, atunci e alba. Si daca nu e nici alba si nici neagra, atunci totul e gri. Oricat am da-o ocolita se pare ca nu exista prea multe posibilitati. La fel de limitat pare sa fie si orizontul multor tinere creiere care nu au reusit sa treaca de finish-ul primului examen adevarat din viata lor.
“Era Funeriu” nu pare sa fie pe gustul multora dintre cei care au terminat cele 12 clase de “neliniste institutionala”. “Era Funeriu” s-a instalat cu intimidari cu aspect psihologic. “Armele” s-au modernizat si ele. Acum au card de memorie si un “ochi” care pandeste de unde nici nu te astepti. Sistemul “Big-Brother”, transferat de pe strazi in scoli, pare sa fie un fel de sperietoare atat pentru elevi, cat si pentru profesori. Nici in cea de-a doua sesiune a bacalaureatului elevii picati nu vor avea sorti de izbanda. Razboiul a fost deja declarat. Subiectele nu vor fi nici in tonul petrecerilor din miez de noapte de la tarmul marii si nici in pas cu ultimul racnet al modei, ci isi vor pastra gradul de dificultate. Mai mult, “ochiul” din fruntea celor patru pereti, in care inteligenta si cunostintele sunt puse la incercare, va fi pe REC.
Dar cum defectele sistemului de invatamant din Romania nu au fost vreodata vazute la timp, nici imperfectiunile acestui “Big-Brother” a la Funeriu nu au fost observate sau nu s-au vrut a fi evidentiate. “Big-Brother-ul” nostru, desi destul de avansat ca tehnologie, a fost setat sa nu auda si sa isi mai piarda din cand in cand vederea. Si asta chiar daca i s-a dus faima ca nu-i scapa nici cel mai mic amanunt. Altfel spus, se poate trisa oricand. Profesorul ar putea sta bine merci la catedra dictand rezultatele subiectelor sau se poate aseza intr-un unghi mort astfel incat sa iasa total din raza de actiune a “supraveghetorului”.
Totul e posibil, doar ca nimeni nu ar indrazni. Elevii sunt mult prea stresati sau mult prea nepasatori, iar profesorii mult prea speriati ca isi vor pierde si coltul de paine pe care oricum il castiga cu chiu, cu vai. Si atunci cine poarta vina esecului din invatamant? Cel care ar trebui sa fie un exemplu demn de urmat si care, din pacate, chiar asa se crede, orienteaza carma spre ministri. Acestia, la randul lor, ies basma curata dand vina pe elevi si profesori. Iar aceasta din urma categorie a societatii, vitregita de sistem, s-a saturat sa mai riposteze si atunci isi inghite nemultumirea sau isi asuma responsabilitatea, dupa caz. Ca de’! Nimeni nu e usa de biserica!
Dar totusi cine e vinovat de faptul ca au fost incepute zeci de reforme in 20 de ani si nu a mai fost niciuna terminata? E vina elevilor si profesorilor ca nici cei care ar trebui sa ii sustina si sa le ofere un cadru de predare-invatare propice si sa ii motiveze nu au habar ce inseamna optimizarea sistemului de invatamant si ca au ajuns capi de ministere doar pe criteriul culorilor? Oare toate aceste masuri coercitive, fara nicio baza reala, vor scoate Romania din analfabetism? Cu siguranta nu! Romanii au nevoie de oficiali care poarta amprenta non-culorii politice si nu de demnitari care sa se dea unul mai tantos decat altul si care sa ia masuri inspirate din visele americane si nu din realitatea romaneasca!
