Pana acum, de-a lungul articolelor precedente, ne-am concentrat asupra catorva specii de animale, care, in ziua de astazi, inca se mai pot gasi in cateva regiuni si areale, totusi, aflandu-se pe cale de disparitie. Nici Romania nu face exceptie, avand in vedere rezultatele scontate din braconajul excesiv: disparitia definitiva de pe teritoriu a antilopei saiga, a calului salbatic european si a elanului. In ceea ce urmeaza, vom incerca sa descoperim ce anume a dus la reducerea numarului de indivizi, precum si extinctia de pe teritoriul Romaniei a vulturului barbos.
Vulturul barbos (Gypaetus barbatus)
Caracteristicile ordinului Falconiformes
Vulturul barbos este o specie care apartine ordinului Falconiformes, familia Accipitridae. Ordinul Falconiformes cuprinde speciile de pasari rapitoare de zi, care au ciocul puternic, cu maxilarul superior arcuit in jos si ascutit la varf. Ultimele falange alungite au gheare ascutite, puternice si incovoiate. Corpul este robust, pieptul lat si aripile sunt bine dezvoltate. Au puf, penele tari, fara culori vii; la unele se observa un evident dimorfism sexual. Au ceroma si ochii cu cate doua fovei. Vazul, auzul si mirosul sunt foarte bine dezvoltate.
Depun o singura ponta, unele numai un ou; cuplurile sunt persistente si puii nidicoli. Unele sunt mute, altele scot tipete neplacute. Se hranesc cu animale vii, cu cadavre, uneori si cu excremente.
Raspandirea vulturilor barbosi
Vulturul barbos se poate intalni pe un vast areal. Cu precadere, el poate fi gasit atat in zonele montane din Europa, cat si pe aproape intreg teritoriul Asiei si Africii. In Eurasia, zonele populate de aceasta specie cuprind: Muntii Pirinei, Alpi, regiunea muntilor Caucaz, muntii Himalaya, China de Vest si centrala, Israel si Peninsula Araba.
Vulturul barbos poate fi cu greu vazut la o altitudine de sub 1000m. De obicei, acestia isi desfasoara activitatea la peste 2000m altitudine in Europa, 4500m in Africa si 5000m in Asia. S-a descoperit ca pe muntele Everest, aceste pasari pot trai si la 7500m altitudine.
De ce a disparut vulturul barbos din Romania?
Gypaetus barbatus sau zaganul, asa cum i se spunea si pe vremuri, a fost cea mai maiestuoasa specie de vultur care a cutreierat inaltimile si stancile Carpatilor. Unii lingvisti sunt de parere ca denumirile de “rarau” si “ceahlau”, pe care vulturul barbos le-a primit in trecut, sunt similar, astazi, numele celor doua varfuri montane din Carpatii Orientali, pe care vulturul le-a preferat odinioara.
Muntii Carpati reprezentau limita arealului nordic al acestei specii in Europa, acest aspect maximizand gradul de vulnerabilitate al zaganilor. O alta cauza a extinctiei acestei specii a reprezentat disparitia hiturilor proaspete, principala lor sursa de hrana, precum si campaniile de impuscare a zaganului din 1930 si 1934. Vulturii barbosi isi aveau cuiburile care se intindeau din muntii Rodnei pana in Retezat, traind exclusiv pe stancile alpine. Ultimul zagan a fost impuscat in anul 1938 la Pasul Turnu Rosu, langa versantul de vest al Muntilor Cozia.
