Daca este sa aruncam o privire asupra habitatului unui elan, care este constituit din padurile scandinave, siberiene și cele din Alaska, ar putea fi greu de crezut ca un astfel de erbivor mareț ar fi cutreierat,in trecut, plaiurile mioritice ale Romaniei.
Elanul a fost cunoscut și vanat de stramoșii noștri și a fost numit “plotun”, o denumire ce a disparut odata cu impresionantul erbivor. Exista dovezi lingvistice, istorice și toponimice despre plotun, care abunda in folclorul și civilizația romaneasca.
Aparitia elanilor in fauna Romaniei dupa anii ’60 ai secolului trecut se inscrie intr-o tendinta mai larga de crestere a populatiilor si de extindere a arealului acestei specii.Dupa anul 1800, plotunul nu mai este menționat nicaieri, fiind socotit disparut. Dar in secolul al XX-lea, acesta reapare in Romania, in zonele Deltei Dunarii in 1964, in județul Suceava in 1970, precum și in Insula Borcea și județul Botoșani. Anul 1978 aduce un caz de braconaj prin care este ucis și ultimul elan din Romania. Crima ecologica a avut loc in fondul de vanatoare Galbena, aflat la limita de nord dintre județele Vrancea și Bacau.
