Inca nu ne-am hotarat daca vrem sa fim istoria sau numai sa facem parte din ea, dar, pana atunci, ne-am hotarat ca in fiecare weekend sa facem ceva de care ne vom aminti peste ani. Stiti, genul ala de povestire pe care o vor asculta nepotii pe prispa casei intr-o zi de vara si se vor mandri cu bunicii lor.
Bun: un lucru a fost hotarat si weekend-ul acesta vom pleca la munte. "Dar e concert cu ardeii iuti si mi-am luat bilet si nu vreau sa il ratez"…a fost reactia Anei la propunerea noastra. Bun, am zis, sa ne separam putin. Ana – reporter special Nmz la concertul cu ardei, Nmz – organizator al calatoriei la munte. Ana – chemata numai cu prezenta. Nmz – organizator special care are grija de tot (chiar si de bagajul ei!).
Un pic despre concert in stilul Anei…
O sa incep cu Arena National care a fost pur si simplu magnifica. Cred ca ar trebui organizate mult mai multe concerte aici, locul devine superb cand este plin de oameni si de sunete muzicale. Ce nu mi-a placut a fost decizia organizatorilor de a nu ne lasa cu brichete pe stadion (e na? serios?), insa, paradoxal, in locurile mai populate fumul era exact ca intr-un club de noapte (semn ca nu am fost numai eu cea care si-a ascuns bricheta). Dupa ce Rhcp au urcat pe scena a urmat spectacolul. Show-ul lor nu au inclus schimbari de costume sau coregrafii complicate asa cum ne-au obisnuit cei de dinaintea lor. Nu! Anthony a renuntat la tricoul sau si a cantat mai tot concertul in bustul gol spre deliciul audientei….Dupa cum era de asteptat totul s-a terminat mult prea repede si nici dorintele publicului de bis pentru Rhcp nu au facut clipa vesnica.
Revenind la partea in care vorbim despre munte
Dupa ce corespondentul s-a alaturat echipei am plecat cu toata viteza spre munte. Am ajuns, ne-am cazat, ne-am uitat la stele si am dormit. A doua zi – instrument de distractie. Am auzit o poveste frumoasa despre Valea Spumoasa, un loc intr-o padurice pe munte, care are si un refugiu. In refugiu nu ai acces, poti numai sa admiri constructia si sa te intrebi cum ar fi sa stai aici o luna de zile si sa te bucuri de placerea de a nu face nimic? Sa ai aerul curat, cantecelele pasarilor, fosnetul padurii si sunetul cascadei? Sa te trezesti mereu in aroma de brad si sa nu regreti nici macar o clipa zgomotul si praful din marele oras?
In Valea Spumoasa sunt doua cai prin care poti ajunge. Unul este drumul de munte care se despica la un moment dat si daca il urmezi ajungi la cascada. Al doilea este un drum prin padure care incepe din oras si care traverseaza jumatate de oras. Ceea ce este cel mai frumos la acest drum este partea in care vezi viata simpla si traiul modest a locuitorilor. Fermele improvizate si modalitatiile lor de distractie, iar atunci cand vezi o casa intr-un copac si pusti care se cred Peter Pan iti dai seama ca nu totul este numai iTehnologie!
Am trecut asadar prin portiunea de padure, am traversat Busteniul si am ajuns in munte. Drumul nu are dificultate mare, este mai usor decat traseul facut la Bolboci sau pana la cruce.
Cascada este frumoasa, privelistea minunata, iar linistea…Ei bine, nu ii pot gasi cuvantul potrivit pentru a o descrie. Las imaginile sa vorbeasca de la sine…
