Unul dintre primele cazinouri din Romania, Cazinoul din Constanta, adaposteste astazi mai multe decat marturii ale vietii luxoase a secolului XX, ci si adevarate drame si povesti ale miliardarilor vremii, care veneau aici din strainatate si care pierzandu-si intreaga avere la jocul de carti se aruncau in valurile marii, chiar de pe terasa cazinoului. Acesta a fost ani de-a randul locul preferat de intalnire al marinarilor din lumea intreaga, dar si a elitei acelor vremuri. Cazinoul era animat in fiecare vara de serile dansante organizate si de concertele sustinute de cei mai in voga artisti de atunci. Astazi, desi de la departare isi mai pastreaza inca silueata impunatoare, cu cat te apropii, acesta devine din ce in ce mai mult o ruina, cu pereti scorojiti si ferestre lipsa.
Cazinoul din Constanta cunoaste celebritatea la foarte putin timp de la inaugurare, devenind faimos in intreaga Europa. Luxul pe care il afisa in interior, cu pereti frumos decorati, cu covoare scumpe, candelabre pretioase si mobilier din esente alese, atragea elita acelor vremuri. Accesul era unul exclusivist, fiindu-le permisa intrarea doar celor bogati si cu o tinuta distinsa, care odata intrati aici erau prinsi cu totul in mirajul jocurilor de noroc, traind momente intense care se transformau cu usurinta in adevarate drame.
Inceputurile cazinoului, devenit in timp simbolul orasului Constanta, situat pe faleza, pe Bulevardul Regina Elisabeta, se leaga de trecerea Dobrogei sub administratie romana, cazinoul find totodata prima cladire ridicata la mlul marii dupa incheierea domniei otomane. Piatra sa de temelie a fost pusa in anul 1880, iar la acea vreme cladirea era amplasata langa farul Genovez, fiind construita pe o structura de lemn, iar la exterior era captusit cu scandura si purta denumirea de Cazin sau Kursaal. Locuitorii ii mai spunea si cazina pentru ca aici se tineau spectacole de teatru, baluri, iar pe timpul verii era locul de recreere al turistilor. Acesta era alcatuit dintr-o sala de dans, doua sali de lectura cu ziarele si revistele vremii, doua sali de jocuri si celebra terasa de pe malul marii. Numele de cazinou este de origine italina casini si inseamna o casa de dimensiuni reduse unde „se intalneau cei bogati”.
In iarna anului 1891, o furtuna puternica distruge o parte din acoperis si un perete al fatadei, ceea ce duce la o mare instabilitate a constructiei. Expertizele propun demolarea constructiei si reconstruirea cazinoului, care dureaza mult mai mult decat si-ar fi dorit edilii.
Astfel, in anul 1903 edilii locali planuiesc sa construiasca in orasul Constanta un cazino modern, cu functii asemanatoare marilor cazinouri europene, asemanator in special celor de pe riviera franceza. Sarcina construirii lui ii revine lui Daniel Renard, un arhitect roman de origine franceza, care locuia chiar in Constanta. Acesta va realiza planurile cazinoului in stil Art Nouveau, devenind astfel promotorul acestui curent in Romania. Planul noului cazinou a fost aprobat aproape imediat de catre liberalii aflati la putere, insa la scurt timp este contestat de o parte a opiniei publice, dar si de partidele politice aflate in opozitie, ceea ce starneste controverse puternice. Odata cu venirea la putere a conservatorilor, planul lui Renard este inlocuit de planul unui arhitect roman, Petre Antonescu, care incepe sa proiecteze o cladire al carei stil este inspirat din arta romaneasca traditionala. In momentul in care liberalii revin din nou la putere, in anul 1907, ii reincredinteaza proiectul lui Daniel Renard, care renunta la stilul romanesc in favoarea influentei cosmopolite a cazonourilor din acea epoca. Lucrarile incep in anul 1907 si se finalizeaza in anul 1910, avand un cost total de 1.300.000 lei. Costurile mari de intretinere au obligat oficialii sa autorizeze jocurile de noroc, cazinoul fiind dotat cu doua mese de biliard si alte sapte mese pentru jocurile de carti.
Noua cladire atrage atat admiratie, dar si foarte multe critici, devenind o tinta a criticilor aduse de presa de atunci care caracteriza cladirea ca o „matahala impopotonata cu tot felul de zorzoane”. Cei mai multi dintre protestatari erau contrariati de arhitectura asimetrica si irepetabilitatea elementelor de constructie decorative, trasaturi inovatoare, nemaintalnite pana atunci. Cu toate aceste critici aduse, Cazinoul este inaugurat cu mult fast pe data de 15 august 1910, in prezenta Principelui Ferdinand.
In timpul Primului Razboi Mondial a functionat ca spital, insa a revenit la functia sa initiala in perioada interbelica. Au mai fost facute lucrari de restaurare si renovare in anul 1937, tot de catre Daniel Renard, care a mai adaugat noi decoratiuni si vitralii. Ultima sa renovare a fost facuta in anul 1986 si a durat aproximativ un an. Pe data de 11 martie 2009, cazinoul a fost deschis pentru ultima oara publicului pentru vizitare, fiind din nou inchis si dat spre renovare. Acesta trebuia sa fie gata in anul 2010, pentru sarbatorirea celor 100 de ani de existenta, insa compania care a castigat licitatia pentru lucrarile de renovare a intampinat probleme in respectarea termenului de predare a lucrarii.
Sursa foto: turismderomania.ro
