Castelul Apaffi situat in satul Costui din judetul Maramures este un castel in jurul caruia s-au tesut nenumarate legende si mistere, inca nedescifrate, legate de multiplele utilizari ale acestuia. In trecut, castelul a fost folosit ca resedinta a familiilor care detineau minele de sare de la Costui, inchisoare si pentru scurt timp a fost numit castel de vanatoare. Astazi, castelul nu mai pastreaza foarte mult din stralucirea de altadata, fiind folosit ca scoala.
Istoria castelului este strans legata de familiile nobiliare care s-au perindat prin castel si a caror existenta este la randul ei legata de minele de sare de la Costui. Fiecare propietar al castelului a lasat ca urma, o galerie care poarta numele sau. Numele castelului a fost dat in secolul al XVII-lea cand Voievodul Apaffy devine propietarul castelului, renuntand ulterior la domeniu in favoarea regelui Ungariei.
Multiplele renovari la care a fost supus in decursul anilor, a facut sa se piarda forma initiala a castelului si nimeni nu mai stie cum arata acesta in vremea lui Apaffy. Batranii locului cred ca acesta ar fi fost construit mai intai din lemn, care ulterior a fost distrus in urma unui incendiu foarte puternic. Pe locul in care castelul din lemn ar fi existat, s-a cosntruit un castel din piatra, care a fost folosit de nobilimea vremii ca si castel de vanatoare.
De existenta castelului este legat si trenul care circula prin Costui si ducea sarea extrasa din minele de aici. Sarea ajungea mai intai la Sighet, unde era macinata, dupa care aceasta era incarcata pe vapoare si transportata pe Tisa, navigabila in acea perioada, pana in Ungaria, de unde era distribuita in toata lumea.
Legendele si misterele castelului s-au pastrat si astazi, iar unde dintre ele este legata de existenta unui cavou misterios, in care nimeni nu stie cine ar putea fi inhumat acolo, desi batranii locului spun ca acolo ar putea fi unul dintre grofii care au intemeiat castelul. Tot batranii povestesc, ca desi castelul avea canalizare, pe zidurile groase de peste 100 de centimetri nu a aparut niciodata igrasie. In castel ar fi existat si un beci in care erau tinuti ocnasii, beci despre care se spune ca nimeni nu stie unde se afla cu exactitate. Aici detinutii erau dusi prin beciul castelului in galerii si astfel, erau pedepsiti sa nu vada niciodata lumina soarelui.
