Ascunsa in cea mai mare parte a timpului de ochii privitorilor, Biserica de sub lac nu este doar un mit, acesata chiar exista la Belis, Cluj, si se arata doar in perioadele de seceta din timpul verilor toride, alaturandu-se si ea pe lista locurilor „inecate” in perioada comunista.
De numele satului Belis se leaga si numele Bisericii de sub lac, acesta fiind un sat din Transilvania, situat la o altitudine de peste 1000 metri, in zona Muntilor Gilau si Bihor Vladeasa. Nu se cunosc documente care sa ateste infiintarea comunei Belis, dar se presupune ca acest sat a fost intemeiat de catre ciobanii care erau in trecere cu oile in perioada de pasunat. Datorita faptului ca zona era prielnica cresterii ovinelor, ciobanii au inceput sa isi construiasca aici locuinte permanente, pana in anul 1737, an in care satul Belis a fost mentionat in documente.
Locul are o faima aparte doarece in zilele cele mai secetoase de vara ies la suprafata ruinele unei biserici vechi din piatra, care se pare ca dateaza chiar din secolul al XIV-lea. Desi apa poate distruge de-a lungul timpului orice urma de pictura, pe zidurile acestei biserici se mai pot observa picturile care impodobeau peretii bisericii si intruchipau ingeri si scene biblice cunoscute.
In cea mai mare parte a anului, biserica este acoperita in totalitate cu apa, iar fundatia sa se afla la mai bine de 30 metri adancime.
Cu mai bine de 40 de ani in urma, inainte ca biserica sa fie inghitita de apa, se spune ca aceasta era vizibila din orice parte a satului, fiind construita pe o magura pentru a fi mai aproape de cer, iar casele locuitorilor erau dispuse in jurul acesteia, pe ulite cu case batranesti din lemn, material care se gaseste din belsug in aceste locuri. Indiferent de anotimp, biserica era un punct de reper pentru locuitori.
Povestea, care s-a tesut in jurul Bisericii de sub lac, spune ca intr-o toamna de mult trecuta, un zvon a ajuns la urechile locuitorilor, cum ca o viitura puternica putea sterge satul Belis de pe harta acelor timpuri. Zvonul s-a raspandit si a ajuns pana la Bucuresti, unde comunistii au hotarat sa ridice in acet loc un baraj, care avea sa opreasca apa. Astfel, satenii au fost obligati sa isi ia familiile, animalele si cele mai de pret lucruri si sa se mute intr-un alt sat. Usor usor satul s-a golit, iar cu timpul din acesta a mai ramas doar o amintire. Biserica a fost si ea foarte repede evacuata, luandu-se icoanele, candelabrele si obiectele de pret, ramanand in urma doar zidurile acesteia. La putin timp apa a invaluit Belisul si odata cu el si Biserica, numita in timp Biserica de sub lac.
Odata cu locuitorii, a fost mutat, inclusiv cimitirul care inconjura Biserica. Astfel, locuitorii impreuna cu preotul s-au vazut nevoiti sa mute osemint cu osemint, in noul sat.
Si astazi batranii satului care au fost martori la acele clipe, povestesc celor care le trec pragul cum au fost nevoiti sa isi abandoneze locurile natale si odata cu acestea, amintirile copilariei, casa parinteasca dar si biserica foarte draga.
In Belis se poate ajunge pe drumul european E60 Oradea-Cluj-Brasov, pana in Huedin, dupa care se urmeaza drumul judetean DJ101 catre satul Belis sau calea ferata pana in Huedin si de aici transport auto.
