Dimineata ne-am obisnuit ca filtrul de cafea sa scoata cele mai frumoase si imbietoare sunete. Avem un ritual: apa, cafea si/sau filtru de hartie. Facem automat acest gest, ni se pare cea mai buna cafea si este insotita in zorii diminetei de dezmeticiri si cativa de “neata”.
Cati dintre noi mai bem cafea la ibric?
Cand eram mai mica, mama numai la ibric facea cafea. Mi se parea un ritual, ceva deosebit. O munca frumoasa care necesita atentie, supraveghere si multa daruire. Cafeaua la ibric depinde si de daruire, de placere, nu trebuie vazut doar ca un simplu proces.
Cateva ponturi pe care le-am aflat dupa ce am intrebat mai multi oameni pasionati de licoarea cea negra:
-apa niciodata sa nu fie foarte clocotita
-apa sa fie curata, de izvor sau plata
-daca o consumati cu miere, mierea se pune la sfarsit, in niciun caz de la inceput (se pierd si proprietatile mierii si cafeaua nu mai are acceeasi dulceata)
-inainte sa o turnati in ceasca, puneti putina spuma din ibric in ceasca. Asfel veti obtine un caimac delicios.
-ibricul sa fie de calitate, sa nu strice gustul cafelei. Desi costa mai mult, un ibric bun, dureaza ani si este fidel minunatiei negre
-focul sa fie mediu, sa nu arda si sa distruga intensitatea cafelei
-se consuma cu cineva drag si se spun povesti frumoase in preajma ei.
Desi par ponturi banale sunt secrete care fac diferenta intre o cafea buna, delicioasa si o cafea bauta doar sa ne trezeasca.
