Sabina
În ochii de mărgăritar
Se oglindește marea
Și chipu-i fraged, de păpușă
Alină supărarea,
Zâmbește și mă urmărește,
Și-ar vrea să îmi vorbească,
E supărată foc și plânge !
Căci tot ce poate Ea acum
E doar sa gângurească !
O-alint și-i cânt și o dezmierd
Șoptindu-i la ureche :
„Fii fără teamă, Scumpa mea
În lume n-ai pereche ! „
Mi-ai apărut în vis și-acum
Te țin sfios în brațe,
Te-am așteptat, atât de mult !
Nu mi-aș putea imagina
Să nu te am aproape !
Cu primii pași de catifea
Mi-ai arătat dorința
Ș-acum m-aplec în fața Ta
Și-ți sprijin stăruința:
De n-ar fi apă pe pământ,
M-aș transforma în mare!
De n-ar fi aer să respiri
Ți-aș da a mea suflare!
Și-aș fi atât de fericit . . . !
Tati
